Interviu Viitorul avocaturii. Inteligența Artificială: arbitrul imparțial de mâine

Wolters Kluwer România: Ești un deschizător de drumuri în ceea ce înseamnă tehnologia în zona avocaturii și în multe altele, dar să ne raportăm strict la domeniul nostru. Îți propun să purtăm o discuție privind pașii care s-au întâmplat tehnologic de când ai început, transformările actuale și cum vezi evoluția în timp.

Alin Popescu: Te referi la tehnologie, în general. Cum era lumea în 2000 și cum este acum…

Wolters Kluwer: Desigur, aplicat pe domeniul dreptului, dacă reticența de atunci mai există și acum, cum erau oamenii și cum sunt în prezent, pentru că ai interacționat cu diferite generații de avocați, judecători, procurori și studenți, ai văzut în evoluții acest aspect, fiind implicat direct, ba chiar ai apăsat pedala de accelerație.

Alin Popescu: Sintact, în sine, există din ’96, dacă nu mă înșel. Eu vă știu din ’97. Chiar de atunci, îmi aduc aminte cum arăta. Dacă stăm să ne uităm în urmă, ’96 sau chiar 2000 versus 2020, parcă sunt lumi diferite. Vorbesc cu tot felul de oameni zilnic și sunt mulți care îmi spun că nu s-a schimbat absolut nimic în viața lor. Și, apoi, începem să ne gândim. Am venit aici folosind Google Maps, spre exemplu. Când mergem în afară, nu cred să mai existe persoane care nu folosesc Google Maps. Pentru noi, în prezent, tehnologia este parte din viață, nu doar declarativ, și mă uit că la sfârșitul anilor ’90 nu era deloc așa. Atunci, calculatoarele erau foarte scumpe, desktopurile costau sute de dolari și își permiteau foarte puțini să le aibă. Să luăm exemplul e-mailului, cea mai simplă formă de tehnologie, îmi aduc aminte că, în anii 2000, am făcut un curs cu niște domni care urmau să devină judecători și niciunul nu avea e-mail, li se părea un moft. Lumea s-a schimbat mult de atunci și până acum, din perspectivă tehnologică. Pe de altă parte însă, noi am rămas cam la fel și ne este din ce în ce mai greu să ne adaptăm la schimbare. Era o știre în această dimineață cu un cablu USB, de încărcare, care are o formă de software în el, dar mai multă putere de calcul decât computerul de pe Apollo 11. Exact aceasta este diferența dintre anii 2000 și ce se întâmplă acum. Adică, din perspectiva lumii juridice, ca să ajungem la subiectul discuției de acum, pe mine m-a uimit că de curând, la un congres al avocaților, existau foarte mulți care spuneau că avocatura nu se va schimba, că Inteligența Artificială nu o va schimba, pentru că avocatul are un anumit gen de abilități, pe care instanțele de AI nu le vor schimba niciodată. Că avocatul este perseverant, este consecvent. Când stai să te compari cu un soft, perseverența omului este o glumă. AI lucrează zi și noapte, nu are Crăciun.

Wolters Kluwer România: Nu răcește…

Alin Popescu: Poate avea niște defecțiuni, dar, dacă ești atent, nu răcește. Ca idee, perspectiva mea este că oamenii au rămas mult în urma schimbărilor tehnologice, astfel că avem nevoie să ne adaptăm noi la ele, iar nu ele la noi. Ritmul de schimbare acum este foarte mare. Mă uit la telefoane, le înlocuim pentru că a devenit o modă să luăm modele noi, dar sunt foarte puține aplicații din ele pe care știm să le folosim, noutatea respectivă este puțin folosită. Mă uit la viitor, care va duce foarte mult în zona de asistență personală, Google, Siri, Alexa.

Wolters Kluwer România: Bixby…

Alin Popescu: Bixby… Consider că în următorii ani, acolo se vor înregistra schimbările importante.

Wolters Kluwer România: Vezi și un asistent personal consilier juridic?

Alin Popescu: Da. Și nu cred că vor fi 10 ani până atunci. Ce face Inteligența Artificială este să ne descompună problemele în cele mai mici amănunte și să le recompună apoi într-un mod în care ea îl înțelege și îl poate explica înapoi către noi. Ce mi se pare interesant la Google este că a investit foarte mult în Inteligența Artificială, au fost niște realizări care au transformat semnificativ AI-ul lor în ultimii ani. De exemplu, în zona de traducere. Inițial, aveai limba chineză și limba engleză, iar Google încerca să traducă așa cum făceam și noi pe vremuri, în ghidurile de conversație. Cuvântul acesta egal cuvântul acesta. Și când începi să le pui cap la cap, automatizat vorbind, este foarte greu să prinzi sufletul acelei conversații și de aceea traducerile din Google arătau foarte urât acum câțiva ani. După care Google a înțeles, de fapt instanța de Inteligență Artificială a înțeles și a inventat un limbaj propriu, iar acum Google traduce totul în limbajul lui intern, iar din acesta, ulterior, în toate celelalte limbi. Astfel au încercat să surprindă sensul conversației respective.

Wolters Kluwer România: Traducerea Google pe text juridic a început să fie din ce în ce mai bună. Probabil și datorită fapului că există o armată de lingviști juriști, de unde și o mai mare acuratețe.

Alin Popescu: Google a început să comunice că are 98% acuratețe la traduceri în general, chiar și la traduceri tehnice, procent pe care foarte puțini dintre traducători îl ating. Dacă amintim și de costurile Google Translate, nu se compară. Semnificativ este că genul acesta de atitudine o aplică în mai multe domenii, de la recunoașterea facială la multe altele. În timp, revenid la discuția noastră, cu siguranță că un consilier juridic automatizat va exista.

Wolters Kluwer România: Avocatnet.ro a făcut deja primii pași, acel chatbot, Ileana Cosânzeana…

Alin Popescu: Da, în această direcție mergem. Google se îndreaptă spre Direct Answears. Din acest punct de vedere, dacă începi să înțelegi un context și să formulezi un răspuns direct, nu văd de ce nu ai primi un răspuns direct și la o speță dată. Acum, dacă vreau să îmi înființez o firmă, pot să trimit toate hârtiile la Registru. Dar, dacă aș vrea să divorțez, este posibil să am nevoie să ajung la Instanță, să mă vadă un judecător la față ș.a.m.d. Până nu se vor schimba instituțiile, astfel încât să accepte un feed de informație automatizată, evident, nu se pot face multe pe partea de reprezentare. Dar, la nivel de consultanță, nu avem cum să nu avem un astfel de consultant automatizat.

Wolters Kluwer România: Probabil te gândești la domeniile uzuale: taxe, probleme civile…

Alin Popescu: Orice s-ar putea standardiza. Uitați-vă la radiologie. Cu tot respectul, ce face un radiolog este să se uite la o imagine și să își pună capul la contribuție, ce imagine din istoria mea seamănă cu ce văd. Face matchingul și știe că este o tumoră sau orice altceva. Face un fel de sampling în creierul lui. Un soft face asta de o mie de ori mai bine, cu o memorie mult mai bună și cu o acuratețe mai bună.

Wolters Kluwer România: Marea problemă este modalitatea în care antrenăm AI…

Alin Popescu: Am văzut că se vorbește acum foarte mult despre o narrow AI. Cumva, Inteligența Artificială de acum nu ar fi în stare să gândească la nivelul nostru. Ea execută task-uri punctuale,  țintite. Pe măsură ce evoluează și înțelege cât mai multe aspecte poate să facă și conexiuni. Cum este la Google, care, la un moment dat, s-ar putea să poată să intercontecteze ce face pe zona de traduceri, cu ce face pe zona de recunoaștere facială și să poată face mai multe task-uri deodată acea instanță. Deocamdată suntem în zona nișată. În viitor, și nu cred că va mai dura mult până atunci, lucrurile se vor schimba radical.

Wolters Kluwer România: Oamenii cum trebuie să se pregătească, cum să interacționeze cu Inteligența Artificială?

Alin Popescu: Aici este o discuție întreagă.

Wolters Kluwer România: Pașii pe care i-ai făcut tu cu chatbotul…

Alin Popescu: Avem cumva norocul că în decursul timpului pe la noi au trecut mulți oameni care au pus întrebări, oameni care au avut răspunsuri și, încet-încet, ne-am dat seama cum evoluează un anumit gen de problemă. Un soft, de fapt, caută anomalii, nu similitudini. În mai multe hotărâri judecătorești sunt cuvinte care seamănă, circa 80%. Atunci, nevoia este să caute exact anomaliile și anume cuvintele care ies din tipar. Automatizat, tu poți identifica aceste anomalii. Ce poate să facă un om însă este să ia fiecare rezultat de la un anumit nivel și să se gândească dacă așa este sau nu. Cum se întâmplă în Google Translate, care are interfață de administrare, oamenii se loghează și corectează traducerile. La fel cum sunt ghizi locali care fac review-uri pe Google Maps, așadar input uman. Pe de altă parte, avem ce se întâmplă acum în China, unde sunt ferme de oameni care nu fac decât să ia poze și să spună ce ilustrează: un castravete, un crenvurst, învață așadar computerul ce ar trebui să vadă în imaginile respective. Ce mi se pare periculos este că, nu peste multă vreme, vom trăi într-o lume mediată. Să spunem că noi nu vorbim aceeași limbă, ne bazăm pe Google Translate ca să ne interconecteze, dar de fapt, celălalt va auzi doar ce spune robotul. Să căutați pe internet, Amazon a fost cel care a inovat în această direcție și a început să înlocuiască definții pe care le dădea Alexa, pentru a asigura corectitudinea politică. Iar dacă eu vă înjur, iar Google ar putea să spună că sunt doar puțin supărat, stau să mă întreb dacă nu dispare partea umană. Pornind de aici, poate fi și un viitor în care statul, cel care reglementează, poate să le impună acestor furnizori să nu traducă anumiți termeni sau să îi înlocuiască automat cu alții și să ajungem într-o zonă de cenzură.

Wolters Kluwer România: Cum vezi evoluția următoare a internet of things și, apoi, a internet of bodies, din punct de vedere juridic, al aplicabilității, al eticii?

Alin Popescu: Ca viață de zi cu zi, de exemplu, noi avem acasă dispozitive care îți spun dacă ai închis apa, gazele, dacă ai lăsat fierul de călcat în priză. Mă simt mult mai în siguranță când plec din casă, știind că le pot controla. Reversul este că, la un moment dat, le-ar putea controla și altcineva. Din această perspectivă, avem nevoie de extinderea asta și de internet of bodies, de exemplu pancreasul artificial pe care, în viitor, îl vom transplanta. Doar că, la un moment dat, ar putea să apară un virus care blochează dispozitivul respectiv ca să ceară răscumpărare în bitcoin. Cred că, și din perspectivă tehnologică, ar trebui să existe organisme, instituții care să reglementeze. Nu știu dacă ați observat, dar, în ultimii ani, apar mai multe distopii, decât utopii, adică vedem un viitor întors pe dos, este coșmarul pe care îl trăiește toată societatea. Pentru că trendul este să ne imaginăm că în viitor nu va fi bine și nu are cum să fie bine la cum se întâmplă lucrurile acum. Dacă este să ne gândim la ce va fi, legislația rămâne în urmă și nu are cum să țină pasul cu toate aceste prefaceri.

Wolters Kluwer România: Legile de acum 50 de ani sunt astăzi depășite…

Alin Popescu: Ar trebui să gândim și legile din perspectiva vie și mai curând algoritmic, o lege care să se adapteze la diverse triggere din viața reală și să poată ține pasul în felul acesta. În viitor se va ajunge aici. Acum 50 de ani, viața era simplă. Codul Penal a fost adoptat în anii ’50 și a stat cu foarte puține modificări până recent. Vorbim de o stabilitate a vieții din acest punct de vedere. Acum însă este complicat. Că tot vorbim de criptomonede, s-au creat mecanisme paralele prin care se spală bani, aceste piețe sunt folosite acum de persoane care vor să le fie anonime tranzacțiile.

Wolters Kluwer România: Și creează o mare problemă în ce privește reglementarea… Apropo, cum vezi experimentul din Estonia cu judecătorul pe baza de AI?

Alin Popescu, CEO și Founder Avocatnet.ro: Mi se pare că acesta este viitorul. Dacă stăm să ne gândim puțin, se poate replica în fiecare țară. Este un judecător, un algoritm, care vine și spune că ai primit amendă de parcare.

Wolters Kluwer România: Litigiile până la echivalentul a 7.000 de euro…

Alin Popescu: Litigiile sunt destul de standardizate. Sunt niște hârtii care se depun. Până la urmă, el citește hârtiile pe care le depui acolo. Și niște formulare destul de standard. Mă uit la Instanțele noastre care sunt supraaglomerate. Un judecător are un vraf de 1.500 – 2.000 de dosare de decis. Poate părea puțin, dar, în fiecare zi, un judecător trebuie să decidă soarta altor 6-7 oameni și să le scrie hotărârile. Iar dacă nu o face astăzi, mâine are 12. Voi știți mai bine decât mine, aveți o cifră mai exactă decât o am eu, în România sunt aproape 120-130.000 de acte normative în vigoare. În fiecare an se emit, în medie, alte 10.000 de acte normative noi. Este tot mai complicat să gândești într-un sistem ca acesta. Cel mai ciudat este că nimeni nu încearcă să simplifice.

Wolters Kluwer România: Deci tu vezi Inteligența Artificială aplicată în partea legislativă.

Alin Popescu: Cred că este o ruptură tot mai mare în rândul claselor sociale. Genul acesta de problemă afectează în primul rând oamenii simpli. Mi se pare că pentru ei legea începe să devină o povară, este tot mai greu de înțeles. În România, de exemplu, am observat o necunoaștere a legii, probabil și un dezinteres. Aproape 80% din populația țării crede că, dacă stai în concubinaj, fără să fii căsătorit cu persoana respectivă, timp de 5 ani, înseamnă că ai dreptul să o moștenești. Din nou, majoritatea românilor cred că dreptul de retur pentru produsele achiziționate de pe internet are termen de 30 de zile. Sunt magazine cu propria politică de 30 de zile. Dar legal sunt 14. Sau sunt persoane care cred că dreptul de retur se aplică și la achiziția din magazin. Dar oamenii nu au citit niciodată în lege. Ei au auzit la altcineva.

Wolters Kluwer România: se acumulează o frustrare socială…

Alin Popescu: O văd din ce în ce mai mare în relația cu ANAF-ul, unde haosul este generalizat și relațiile extrem de ciudate între ANAF-uri diferite. Deci, în relația cu multe instituții ale statului, oamenii au ajuns să vadă că autoritatea respectivă își folosește abuziv puterea și nu că acea autoritate este de fapt menită să-i ajute.

Genul acesta de probleme vor duce la acutizarea relațiilor dintre oameni. Ne-am complicat viața birocratică atât de mult, încât noi, ca societate, clacăm. Și eu aici cred că Inteligența Artificială este una dintre puținele soluții pe care le putem da. Pentru că viața este acum atât de complicată, încât nicio minte de om nu o poate înțelege.

În Statele Unite, este un candidat, Andrew Young,  care vine și spune exact acest lucru, dacă mă alegeți pe mine, voi duce tehnologia în această direcție.

Wolters Kluwer România: Mergând pe modelul pe care îl propui, vezi Inteligenta Artificială centralizată la un organism de stat sau multiplicată la diferite entități private?

Alin Popescu: Aș vedea niște reguli construite într-adevăr de stat, de Parlament, care este emanația poporului. Să vină cineva care să aibă reprezentativitate și să spună: pe acest domeniu al instanțelor, orice formă de AI trebuie să acționeze în această direcție și să țină cont de aceste reguli. Nu înțelege bine o petiție a cuiva, o înaintează unui om. Așa cred că ar funcționa lucrurile.

Acum este o concurență între Statele Unite și China în ce privește Inteligența Artificială și mulți spun că China a ajuns mult mai departe. Dar China a înaintat foarte mult nu neapărat pentru că acolo sunt creierele sau pentru că au inventat ceva anume, ci pentru că au forța de muncă extrem de ieftină și de aplicată, chinezii iau miliarde de poze și învață AI cum să le citească. Americanii nu au făcut asta sau, dacă o fac, au externalizat în China.  

Wolters Kluwer România: Cum vezi pregătirea unui avocat, a unui consilier juridic pentru viitor?

Alin Popescu: M-a uimit întotdeauna că mulți membri ai profesiei nu au cunoștințe de bază privind internetul, lumea online, tehnologia. Dacă ar înțelege acest mediu, ar ști că multe dintre legile care se aplică ofline sunt la fel de valabile și pentru digital. O escrocherie din viața reală este tot escrocherie și online, aplicarea legii este aceeași. Doar că mulți au impresia că este black box și tind să creadă că este nevoie de legi speciale, pentru furtul pe Internet de exemplu, care este, până la urmă, tot furt. În loc să îți pun mâna în buzunar, o pun în walletul de bitcoin. Aceste aspecte cred că ar trebui să se predea la școală. Din păcate, nu știu să fie o implicare a facultăților de a preda bazele tehnologiei.

Wolters Kluwer România: Am fost implicați anul trecut într-un proiect cu Facultatea de Drept din București și am susținut un curs privind impactul noilor tehnologii asupra lumii dreptului.

Alin Popescu: Ați făcut bine, dar rămâne doar un seminar. Ar trebui să fie o materie de cel puțin un semestru. O altă parte a problemei este că mulți profesioniști nu vin la asemenea cursuri, spun că nu au clienți în această zonă. Dar le spun că i se poate întâmpla unuia dintre clienții lor actuali și li se poate adresa, ce fac? Cum s-a întâmplat cu GDPR-ul. Mulți au dorit să învețe ce sunt cookie-urile, pentru a înțelege mai bine cum se aplică legea. Așadar, lucrurile se mai schimbă, față de acum 20 de ani, când doar 2-4% dintre avocați foloseau tehnologia zilnic.

Acum, probabil că procentul este mult mai mare. Dacă vă uitați la voi câți cumpără doft legislativ, probabil că vedeți altfel fenomenul. Am vorbit cu mulți dintre cei care ne citesc pe noi și ne-au spus că înainte se informau din publicații generaliste vizavi de schimbările legislative. Poate că s-a schimbat totuși ceva.

Revenind la Inteligența Artificială, mi se pare că, la viitoarele alegeri, așa cum a apărut acum câțiva ani Partidul Piraților sau ceva similar care cerea conținut gratis, cred că la fel vor apărea și tehnologiștii care să susțină tehnologia, pentru că viața noastră este atât de încurcată birocratic, încât nu o putem curăța, decât dacă facem asta.

Wolters Kluwer România:  Ca să conchidem discuția, dacă și tu ești de acord, tehnologia democratizează societatea.

Alin Popescu: Da, per total, consider că viața va fi mai bună decât acum pentru omul obișnuit. Avem nevoie de un arbitru imparțial.

Sintact Analytics este  prima soluţie inovatiaredin România care utilizează una dintre cele mai avansate tehnologii de inteligenţă artificială (AI), pentru a genera instrumente de predicţie în domeniul juridic: informaţii analizate prin sisteme cognitive, organizate statistic, despre soluţiile posibile ale instanţelor de judecată în cauzele asemănătoare cu speţa ta.