Avantaje în natură neimpozabile legate de munca la domiciliu și telemuncă

Articol semnat de consultant fiscal Cerasela Dragoș

Înainte de a înțelege regimul fiscal al avantajelor în natură primite de angajat de la angajator pentru a-și desfășura sarcinile de serviciu de la domiciliu sau alt loc ales de angajat (de ex. reședință) trebuie să înțelegem diferența dintre munca la domiciliu și telemuncă.

---

1.    Munca la domiciliu
Este reglementata de Codul muncii, Titlul II, capitolul IX, art. 108-110, fiind definită ca îndeplinirea atribuțiilor specifice funcției pe care o dețin angajații de la domiciliul sau resedința acestora.
În această situație, angajatorul are obligația de a asigura transportul la și de la domiciliul angajatului, după caz, al materiilor prime și materialelor pe care le utilizează în activitate, precum și al produselor finite pe care le realizează.

Referitor la programul de lucru, angajații sunt cei care îl stabilesc, angajatorul fiind obligat la monitorizarea orelor de muncă în condițiile legii și prin acord scris încheiat cu angajații.

2.    Telemunca
Telemunca este reglementată de Legea nr. 81/2018 cu modificări și completări ulterioare, și reprezintă forma de organizare a muncii prin care angajatul, în mod regulat și voluntar, își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, folosind tehnologia informației și comunicațiilor (de ex. laptop, telefon inteligent, tabletă etc).

Telesalariații sunt cei care își organizează programul de lucru, însă acesta trebuie să fie agreat și de angajator. De asemenea, părțile vor agrea și modul de evidențiere a orelor de muncă, prin contractul individual de muncă.

În cazul telemuncii, angajatorul are trei obligații majore privind securitatea și sănătatea în muncă, respectiv:

• să asigure mijloacele aferente tehnologiei informației și comunicațiilor, cu excepția cazului în care părțile convin altfel;
• să instaleze, să verifice și să întrețină echipamentele de muncă necesare, cu exceptția cazului în care părțile convin altfel;
• să asigure condiții pentru ca telesalariatul să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de desfășurare a activității de telemuncă și utilizării echipamentelor cu ecran de vizualizare: la angajare, la schimbarea locului de desfășurare a activității de telemuncă, la introducerea unui nou echipament de muncă, la introducerea oricărei noi proceduri de lucru.
  

Mai multe detalii privind diferențele dintre cele două tipuri de muncă, precum și procedura de resurse umane care trebuie urmată în fiecare caz, implicațiile în muncă le regăsiți în fluxurile publicate în programul legislativ Sintact.ro, respectiv:

• Munca la domiciliu
• Telemunca

Luând în considerare prevederile legislative din domeniul muncii menționate mai sus, legiuitorul a adus modificări și Codului Fiscal privind anumite deductibilități de cheltuieli sau mărind numărul veniturilor neimpozabile, în cazul avantajelor în natură, astfel:

–    Sumele aferente desfășurării telemuncii sunt cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit (alin. (2¹), art. 25 din Codul Fiscal actualizat), sunt avantaje în natură neimpozabile (art. 76, alin. (4), lit. w) din Codul Fiscal) și nu se cuprind în baza lunară de calcul al contribuțiilor de asigurări sociale (art. 142, lit. w) din Codul Fiscal).

Aceste sume, respectiv cele cu utilitățile la locul în care angajații își desfășoară activitatea (electricitate, încălzire, apă, canalizare, conexiune la internet și abonamentul de telefonie fixă și/sau mobilă) și achiziția mobilierului și a echipamentelor de birou, trebuie stabilite de angajator prin contractul individual de muncă și regulamentul intern (după cum este cazul), dar de reținut că deductibilitatea/neimpozitarea se acordă în limita unui plafon lunar de 400 lei corespunzător numărului de zile din luna în care persoana fizică desfășoară activitate în regim de telemuncă.

Considerăm că pentru sumele acordate pentru acest tip de cheltuieli și achiziții peste limita de 400 lei, angajatorul trebuie să aprobe un decont de cheltuieli, cu documente justificative; din punct de vedere fiscal, aceste sume sunt subiect al impozitului pe venit și al contribuțiilor la asigurările sociale.

De asemenea, sunt venituri neimpozabile și cele prevăzute la art. 76, alin. (4) lit f), g), q), t), u), v) și y) din Codul Fiscal si pct. 15 din Normele la Codul Fiscal, în înțelesul impozitului pe venit, respectiv:

–    contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecție și de lucru, a alimentației de protecție, a medicamentelor și materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi privind sănătatea și securitatea în muncă, precum și a uniformelor obligatorii și a drepturilor de echipament, ce se acordă potrivit legislației în vigoare, în situația de față relevante fiind:

• contravaloarea echipamentelor tehnice primite de angajat sub formă de aparatură, dispozitive, unelte, alte mijloace asemănătoare, necesare în procesul muncii;
• contravaloarea materialelor igienico-sanitare primite în mod gratuit de persoanele fizice, conform reglementărilor privind securitatea și sănătatea în muncă.

–    contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajații își au reședința și localitatea unde se află locul de muncă al acestora, pentru situațiile în care nu se asigură locuință sau nu se suportă contravaloarea chiriei, conform legii;

–    alte venituri neimpozabile, precum:

• costul abonamentelor telefonice și al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;
• contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajații își au reședința și localitatea unde se află locul de muncă al acestora, pentru situațiile în care nu se asigură locuință sau nu se suportă contravaloarea chiriei, conform legii;
• primele de asigurare voluntară de sănătate, precum și serviciile medicale furnizate sub formă de abonament, suportate de angajator pentru angajații proprii, astfel încât la nivelul anului să nu se depășească echivalentul în lei al sumei de 400 euro, pentru fiecare persoană;
• avantajele în natură acordate persoanelor fizice care realizează venituri din salarii și asimilate salariilor ca urmare a ocupării unor funcții considerate de către angajator/plătitor esențiale pentru desfășurarea activității și care se află în izolare preventivă la locul de muncă sau în zone special dedicate în care nu au acces persoane din exterior, pentru o perioadă stabilită de angajator/plătitor, în cazul instituirii stării de asediu, de urgență sau de alertă, potrivit legii;
• contravaloarea cheltuielilor suportate de angajator/plătitor cu efectuarea testelor medicale de diagnosticare a infecției COVID-19, din inițiativa acestuia, pentru persoanele fizice care realizează venituri din salarii și asimilate salariilor, în scopul depistării și prevenirii răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2, pentru asigurarea desfășurării activității în condiții de securitate și sănătate în muncă, pe perioada instituirii stării de urgență sau de alertă, potrivit legii;
• acoperirea costurilor cu testarea epidemiologică și/sau vaccinarea angajaților pentru împiedicarea răspândirii bolilor care pun în pericol sănătatea angajaților și cea publică.

Aceste venituri neimpozabile, în înțelesul impozitului pe venit, sunt cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit, având în vedere prevederile art. 25, alin. (1)-(2), pe lângă cel dedicat cheltuielilor activității de telemuncă, respectiv alin. (21), din Codul Fiscal:

„(1) Pentru determinarea rezultatului fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare, precum și taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile datorate către camerele de comerț și industrie, organizațiile patronale și organizațiile sindicale.

(2) Cheltuielile cu salariile și cele asimilate salariilor astfel cum sunt definite potrivit titlului IV sunt cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal, cu excepția celor reglementate la alin. (3) și (4).”

În ce privește închirierea autoturismului personal către societate, părțile pot agrea, printr-un contract de închiriere, ca autoturismul personal al angajatului să fie pus la dispoziția societății, în schimbul unei chirii. Cuantumul unei astfel de chirii reprezintă, în principiu, o cheltuială deductibilă la calculul rezultatului fiscal potrivit art. 25, alin. (1) din Codul fiscal, fiind efectuată în scopul desfășurării activității economice a societății (între părțile afiliate se va stabili o chirie la valoarea de piață). Este necesară, în acest context, o evidență a deplasărilor, prin întocmirea foilor de parcurs, în caz contrar deductibilitatea cheltuielii putând fi pusă în discuție în cazul unui control realizat de organele fiscale.

În ceea ce privește venitul din chirie realizat de salariat, acesta constituie venit din cedarea folosinței bunurilor, impozabil și pentru care se datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate, art. 83, alin. (1) şi art. 155, alin. (1) lit. e) din Codul fiscal.

Articolul a fost documentat de dna Cerasela Dragoș, cu ajutorul platformei pentru cercetare juridică Sintact.ro.

Cerasela este consultant fiscal autorizat de Camera Consultanților Fiscali și a fost expert contabil autorizat CECCAR.