Contribuţiile sociale obligatorii datorate de către persoanele fizice din România

O persoană fizică, rezidentă fiscal pe teritoriul României, care obţine venituri din România sau din străinătate, din orice sursă prevăzută de art. 61 din Codul fiscal, are obligaţia de a plăti către bugetul public naţional următoarele venituri fiscale:

(i) contribuţia de asigurări sociale (CAS), menţionată în art. 2 lit. a) din Codul fiscal, în cotă de 25%.

(ii) contribuţia de asigurări sociale de sănătate (CASS), menţionată în art. 2 lit. b) din Codul fiscal, în cotă de 10%.

(iii) impozitul pe venit, în cotă de 10%.

Ordinea în care sunt menţionate aceste obligaţii fiscale nu este întâmplătoare întrucât, ca regulă generală, pentru orice categorie de venit brut, primul pas ce trebuie parcurs, după determinarea venitului brut, este calcularea CAS şi CASS.

Fiecare dintre cotele menţionate se aplică unei baze de calcul determinate conform dispoziţiilor legale în vigoare la data obţinerii veniturilor.

CAS şi CASS se aplică asupra venitului brut, determinat conform regulilor prevăzute în Codul fiscal, art. 139-145, respectiv 1571-159⁹.

Impozitul pe venit se aplică după scăderea din venitul brut a celor două tipuri de contribuţii sociale obligatorii sau, în unele cazuri, doar a uneia dintre cele două, venitul impozabil fiind stabilit pentru fiecare tip de venit, conform regulilor din Titlul IV Impozitul pe venit.

2. Contribuţia de asigurări sociale (CAS)

2.1. Contribuabilii şi plătitorii de CAS

Conform prevederilor din Codul fiscal, contribuţia de asigurări sociale este datorată de orice persoană fizică care obţine veniturile pentru care se calculează CAS prevăzute în art. 137 din Codul fiscal şi cuprinde următoarele categorii de persoane, denumite contribuabili¹:

a) persoanele fizice care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României, ceea ce înseamnă că orice persoană fizică care are rezidenţa fiscală în România intră în această categorie;

b) persoanele fizice care nu au domiciliul sau reşedinţa în România, însă sunt incluse în această categorie în condiţiile prevăzute de legislaţia europeană aplicabilă în domeniul securităţii sociale, precum şi de acordurile privind sistemele de securitate socială la care România este parte.

CAS este calculat, declarat şi plătit către bugetul asigurărilor sociale de stat de alte persoane decât contribuabilul, ca regulă. În cuprinsul art. 136 sunt enumeraţi atât contribuabilii, cât şi plătitorii² de CAS. În categoria plătitorilor sunt incluse:

a) persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, atât pe perioada în care persoanele fizice care realizează venituri din salarii ori asimilate salariilor desfăşoară activitate, cât şi pe perioada în care acestea beneficiază de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate;

b) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi a municipiului Bucureşti, pentru persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj sau, după caz, de alte drepturi de protecţie socială ori de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate care se acordă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, potrivit legii, şi pentru care dispoziţiile legale prevăd plata de contribuţii de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat din bugetul asigurărilor pentru şomaj;

c) Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin casele de asigurări de sănătate subordonate, pentru anumite categorii de persoane fizice, prevăzute în art. 136 lit. e) din Codul fiscal;

d) unităţile trimiţătoare, pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate, pentru soţul/soţia care însoţeşte personalul trimis în misiune permanentă în străinătate şi căruia/căreia i se suspendă raporturile de muncă sau raporturile de serviciu şi pentru membrii Corpului diplomatic şi consular al României, cărora li se suspendă raporturile de muncă, ca urmare a participării la cursuri ori alte forme de pregătire în străinătate, pe o durată care depăşeşte 90 de zile calendaristice.

2.2. Categorii de venituri

Categoriile de venituri pentru care se datorează CAS sunt prevăzute expres în art. 137 din Codul fiscal, fiind doar câteva dintre veniturile prevăzute în art. 61 din Codul fiscal, anume:

a) venituri din salarii sau asimilate salariilor;

b) venituri din activităţi independente,

c) venituri din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală, de către o persoană fizică, cu excepţia veniturilor obţinute de către moştenitorii persoanei care avea calitatea de proprietar al dreptului de proprietate intelectuală.

La acestea se adaugă două categorii de venituri ce nu sunt menţionate în art. 61 din Codul fiscal, întrucât sunt venituri neimpozabile în sensul prevederilor art. 62 din Codul fiscal:

a) indemnizaţia de şomaj;

b) indemnizaţia de asigurări sociale de sănătate.

Anumite tipuri de venituri realizate de către persoana fizică sunt exceptate de la plata contribuţiilor de asigurări sociale:

a) prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 360/2023;

b) veniturile obţinute de către persoanele fizice asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale, din activităţile respective. În această categorie sunt incluse veniturile obţinute din activitatea prestată în temeiul reglementărilor speciale de către avocaţi, notari publici, persoanele care obţin venituri din salarii şi asimilate acestora de la cultele recunoscute în România, militari, poliţişti şi funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare;

c) sumele acordate, în temeiul legii, urmaşilor persoanelor decedate ca urmare a participării la acţiuni militare desfăşurate de către instituţii publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională precum şi indemnizaţiile lunare de invaliditate acordate personalului ca urmare a participării la acţiuni militare oficiale;

d) veniturile din activităţi independente şi din drepturi de proprietate intelectuală, dacă sunt obţinute de către persoane fizice care sunt asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale, care nu au obligaţia asigurării în sistemul public de pensii potrivit legii;

e) veniturile din activităţi independente şi din drepturi de proprietate intelectuală, dacă sunt obţinute de către persoane fizice care au calitatea de pensionari;

f) veniturile din drepturi de proprietate intelectuală dacă sunt obţinute de către persoane fizice care au realizat şi venituri din salarii şi asimilate salariilor.

2.3. Baza de calcul pentru CAS

Determinarea bazei de calcul la care se aplică CAS pentru veniturile din salarii şi asimilate acestora este realizată conform prevederilor art. 139 din Codul fiscal coroborate cu art. 142 din Codul fiscal. Din perspectiva tehnicii legislative se observă că regulile de la impozitul pe veniturile din salarii şi asimilate acestora sunt reluate în această secţiune.

Nu există nicio limită maximă a bazei de calcul pentru aceste tipuri de venituri.

Pentru venitul obţinut din indemnizaţie de şomaj şi din indemnizaţie de asigurări sociale de sănătate, baza de calcul este egală cu valoarea indemnizaţiei primite. În art. 143 alin. (2) din Codul fiscal este prevăzută o limită maximă pentru indemnizaţia de şomaj, care este lipsită de aplicabilitate practică întrucât plafonul este de 5 ori câştigul mediu brut la nivel naţional. Spre exemplu, în Legea nr. 10/2025 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2025, acest câştig este de 8620 lei. Din analiza prevederilor legale privind indemnizaţia de şomaj, ar rezultă că o persoană fizică în România ar trebui să primească suma de 43.100 lei (!).

În cazul veniturilor din activităţi independente şi din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală, sunt prevăzute reguli distincte pentru determinarea bazei de calcul în art. 148 din Codul fiscal. O persoană fizică care obţine venituri dintr-o singură categorie sau din ambele, are obligaţia declarării, calculării şi plăţii CAS prin declaraţia unică anuală, dacă obţine cel puţin venituri egale cu 12 salarii minime brute pe ţară. În cazul în care obţine venituri cuprinse între 12 salarii minime brute pe ţară inclusiv şi 24 de salarii minime brute pe ţară atunci va datora CAS calculat la plafonul de 12 salarii minime brute pe ţară. Daca obţine venituri cel puţin egale cu 24 de salarii minime brute pe ţară, atunci va datora CAS la plafonul de 24 salarii minime brute pe ţară.

Această regulă de calcul a rămas nemodificată în 2025, însă art. 148 din Codul fiscal a fost modificat urmare a eliminării obligaţiei contribuabilului de a completa veniturile estimate pentru anul în curs. În anul 2025 persoanele fizice care se aflau în situaţia de a declara veniturile obţinute în anul 2024 au calculat CAS la aceeaşi bază de calcul (12 sau 24 salarii minime brute pe ţară).

3. Contribuţia de asigurări sociale de sănătate (CASS)

3.1. Contribuabilii şi plătitorii de CASS

Lista contribuabililor care datorează CASS pentru veniturile pe care le realizează este parţial similară cu cea prevăzută în art. 136 din Codul fiscal pentru CAS şi cuprinde următoarele persoane:

a) persoanele fizice, române, străine sau apatride, care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României, ceea ce înseamnă că orice persoană fizică care are rezidenţa fiscală în România poate intra în această categorie;

b) cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene care nu deţin o asigurare încheiata pe teritoriul altui stat membru care produce efecte pe teritoriul României, care stau în România pentru o perioadă de peste 3 luni;

c) persoanele din statele membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi Confederaţia Elveţiană care îndeplinesc condiţiile de lucrător frontalier şi desfăşoară o activitate salariată sau independentă în România şi care rezidă în alt stat membru în care se întorc de regulă zilnic ori cel puţin o dată pe săptămână.

Prin Legea nr. 141/2025 pct. 11, 12 şi 13 au fost aduse modificări art. 153 din Codul fiscal în ceea ce priveşte categoriile de persoane care sunt plătitori de CASS ca şi consecinţă a modificărilor semnificative aduse categoriilor de venituri pentru care persoana fizică datorează CASS. Astfel, în prezent, sunt plătitori de CASS următoarele persoane:

a) persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora;

b) persoanele juridice care plătesc venituri din pensii, altele decât Casa Naţională de Pensii Publice;

d) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi a municipiului Bucureşti;

e) Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin casele de asigurări de sănătate subordonate;

f) unităţile trimiţătoare, pentru personalul trimis în misiune permanentă în străinătate;

g) Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum şi casele sectoriale de pensii;

h) Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, prin agenţiile pentru plăţi şi inspecţie socială judeţene şi a municipiului Bucureşti.

Anumite categorii de persoane fizice, care au calitatea de contribuabil, sunt asigurate în sistemul naţional de sănătate şi beneficiază de servicii medicale, chiar dacă nu contribuie. În această situaţie se află următoarele persoane fizice:

a) copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenţi sau ucenici, în România sau în străinătate, absolvenţi ai facultăţilor de medicină, stomatologie, farmacie, dar nu mai mult de 6 luni de la absolvirea facultăţii, studenţii-doctoranzi, precum şi persoanele care urmează modulul instruirii individuale, pe baza cererii lor, pentru a deveni soldaţi sau gradaţi profesionişti.

b) tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul de protecţie a copilului.

c) persoanele cu handicap, pentru veniturile obţinute în baza Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap;

d) bolnavii cu afecţiuni oncologice beneficiari de programe naţionale de sănătate, până la vindecarea respectivei afecţiuni, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 293/2022 pentru prevenirea şi combaterea cancerului, cu modificările şi completările ulterioare;

e) femeile însărcinate şi lăuzele;

f) persoanele fizice care se află în concedii medicale pentru incapacitate temporară de muncă, acordate în urma unor accidente de muncă sau unor boli profesionale, în baza Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele aflate în concedii medicale în baza O.U.G. nr. 158/2005, pentru care indemnizaţiile nu sunt cuprinse în categoriile de venituri supuse contribuţiei de asigurări sociale de sănătate potrivit art. 155 alin. (1) lit. i), pentru indemnizaţiile aferente certificatelor medicale

g) persoanele care execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv în unităţile penitenciare, persoanele reţinute, arestate sau deţinute care se află în centrele de reţinere şi arestare preventivă, persoanele care se află în executarea unei măsuri educative privative de libertate, precum şi persoanele care se află în perioada de amânare sau de întrerupere a executării pedepsei privative de libertate;

h) străinii aflaţi în centrele de cazare în vederea returnării ori expulzării, precum şi pentru cei care sunt victime ale traficului de persoane, care se află în timpul procedurilor necesare stabilirii identităţii şi sunt cazaţi în centrele special amenajate potrivit legii;

i) cetăţenii români, care sunt victime ale traficului de persoane, pentru o perioadă de cel mult 12 luni;

j) voluntarii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul serviciilor de urgenţă voluntare, în baza contractului de voluntariat, pe perioada participării la intervenţii de urgenţă sau a pregătirii în vederea participării la acestea, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 88/2001privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă.

k) donatorii de celule stem hematopoietice care au donat pentru un pacient neînrudit sau înrudit, pentru o perioadă de 10 ani de la donare.

l) persoanele fizice care au calitatea de pensionari care obţin venituri din pensii de până la suma de 3000 lei lunar inclusiv.

3.2. Categorii de venituri

În cuprinsul art. 155 din Codul fiscal sunt menţionate veniturile pentru care se datorează CASS, dacă sunt obţinute de către persoane fizice rezidente fiscal în România. Aceste tipuri de venituri pot fi obţinute atât în România cât şi în străinătate:

a) venituri din salarii şi asimilate salariilor;

b) venituri din pensii;

c) venituri din activităţi independente;

d) venituri din drepturi de proprietate intelectuale;

e) venituri din asocierea cu o persoană juridică, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 125 din Codul fiscal;

f) venituri din cedarea folosinţei bunurilor;

g) venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, definite conform art. 103 din Codul fiscal, fiind exceptate veniturile prevăzute la art. 105 din Codul fiscal;

h) venituri din investiţii, fiind incluse în această categorie veniturile din dividende, dobânzi, câştiguri din transferul titlurilor de valoare şi orice alte operaţiuni cu instrumente financiare, transferul aurului de investiţii şi lichidarea unei persoane juridice, cu excepţia veniturilor prevăzute în art. 93 din Codul fiscal;

i) venituri din alte surse.

Sunt supuse CASS şi următoarele categorii de venituri, urmare a abrogării prevederilor art. 154 alin. (1) lit. d), j), k), l) din Codul fiscal începând cu data de 1 august 2025:

a) indemnizaţia de asigurări sociale de sănătate, acordată în baza art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 158/2005, aferente concediilor medicale pentru codurile de indemnizaţie 01 (Boală obişnuită), 07 (Carantină) şi 10 (Reducerea cu 1/4 a duratei normale de lucru)3;

b) indemnizaţia de şomaj acordate potrivit Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă;

c) indemnizaţia lunară acordată adoptatorului sau unuia dintre membrii familiei adoptatoare pe o durată de maximum 2 ani de la data încredinţării copilului în vederea adopţiei, conform prevederilor art. 50 din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei;

d) ajutorul de incluziune şi ajutorul pentru familia cu copii acordate potrivit Legii nr. 196/2016 privind venitul minim de incluziune;

e) drepturi băneşti acordate potrivit actelor normative prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. f⁹) din Codul fiscal.

În urma modificărilor aduse art. 154 alin. (1) din Codul fiscal au fost stabilite anumite categorii de venituri pentru care nu se datorează CASS. Chiar dacă prevederea este inclusă în articolul privind contribuabili exceptaţi în realitate se referă la venituri exceptate:

a) veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, dacă persoana fizică obţine şi venituri din salarii şi asimilate salariilor şi/sau venituri din pensii;

b) veniturile din pensii de până la 3.000 lei lunar inclusiv.

În art. 155 alin. (2) din Codul fiscal s-a prevăzut încă de la intrarea în vigoare a Codului fiscal că persoanele fizice care sunt exceptate de la plata impozitului pe venit în temeiul dispoziţiilor art. 60 din Codul fiscal datorează CASS. Situaţia a fost neclară o perioadă, întrucât textul era formulat în sensul includerii veniturilor prevăzute la pct. 1-4. Printr-o interpretare logică rezulta că pct. 6 al art. 60 din Codul fiscal este exclus. Acest text este clar începând cu data de 1 noiembrie 2023 când a intrat în vigoare Legea nr. 296/2023ce modifică art. 155 alin. (2) şi exclude în mod expres veniturile menţionate în art. 60 pct. 6 din Codul fiscal.

3.3. Baza de calcul pentru CASS

Baza de calcul pentru CASS se determină diferit, în funcţie de categoriile de venituri menţionate în art. 155 din Codul fiscal Pentru majoritatea veniturilor obligaţia calculării şi plăţii CASS revine plătitorului de venit. Veniturile din activităţi independente reprezintă cea mai mare categorie de venituri pentru care obligaţiile fiscale sunt integral stabilite în sarcina persoanei fizice.

Determinarea bazei de calcul la care se aplică CASS pentru veniturile din salarii şi asimilate acestora este realizată conform prevederilor art. 157 din Codul fiscal, coroborate cu art. 168 din Codul fiscal Din perspectiva tehnicii legislative se observă că regulile de la impozitul pe veniturile din salarii şi asimilate acestora sunt reluate în această secţiune, identice cu cele din capitolul privind CAS.

Nu există nicio limită maximă a bazei de calcul pentru aceste tipuri de venituri.

Baza de calcul în cazul veniturilor din pensii se determină prin scăderea din valoarea brută a pensiei a sumei de 3000 lei, considerată sumă neimpozabilă. Art. 157⁶ din Codul fiscal prevede că această scădere se realizează pentru fiecare drept de pensie. În situaţia în care o persoană fizică obţine venituri din pensii din mai multe surse atunci deducerea sumei neimpozabile se realizează de către fiecare plătitor de venituri.

Regulile pentru determinarea a bazei de calcul pentru veniturile din activităţi independente sunt prevăzute în art. 170 alin. (1) din Codul fiscal În concret, se adună veniturile nete anuale din una sau mai multe surse şi la valoarea rezultată se aplică CASS, fără a se ţine cont de pierderile fiscale anuale prevăzute de art. 118 din Codul fiscal Aceeaşi regulă este valabilă şi pentru normele anuale de venit, stabilite potrivit art. 68, 68¹ şi 69 din Codul fiscal

Limita maximă a bazei de calcul este reprezentată de valoarea totală a 60 de salarii minime brute pe ţară.

Pentru veniturile menţionate la art. 155 alin. (1) lit. c)-h), din una sau mai multe surse şi/sau categorii de venituri, regula de determinare a bazei de calcul este diferită de cea stabilită pentru veniturile din activităţi independente. Toate aceste venituri se adună, cu respectarea regulilor menţionate în art. 170 alin. (4) din Codul fiscal şi se determină plafonul la care se calculează CASS. În prezent sunt reglementate următoarele plafoane:

a) baza de calcul este egală cu 6 salarii minime brute pe ţară, în cazul veniturilor realizate cuprinse între 6 salarii minime brute pe ţară inclusiv şi 12 salarii minime brute pe ţară;

b) baza de calcul este egală cu 12 salarii minime brute pe ţară, în cazul veniturilor realizate cuprinse între 12 salarii minime brute pe ţară inclusiv şi 24 de salarii minime brute pe ţară;

c) baza de calcul este egală cu 24 de salarii minime brute pe ţară, în cazul veniturilor realizate cel puţin egale cu 24 de salarii minime brute pe ţară.

Orice persoană care nu obţine venituri egale cu 6 salarii minime brute pe ţară poate opta prin Declaraţia unică să plătească CASS la plafonul minim.

Baza de calcul pentru toate celelalte venituri pentru care se datorează CASS este reprezentată de venitul brut datorat persoanei fizice de către plătitorul de venit.

3.4. Regulile de plată a CASS

Prin O.U.G. nr. 128/2024 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi măsuri specifice pentru digitalizare, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în vigoare din 1 ianuarie 2025 a fost eliminată obligaţia declarării veniturilor estimate pentru anul în curs. Această modificare a generat în practică o situaţie nereglementată anume că persoanele fizice care nu au calitatea de salariat sau asimilat şi pentru care nu se realizează plăţi lunare, nu au calitatea de asigurat al sistemului de asigurări de sănătate.

Pentru rezolvarea legală a unei situaţii rezultate dintr-un vid legislativ a fost introdus prin art. II pct. 37 din Legea nr. 141/2025 o nouă obligaţie fiscală pentru persoanele fizice care optează pentru plata CASS, anume de a plăti CASS în două rate:

a) 25% din CASS la data depunerii Declaraţiei unice;

b) 75% din CASS până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui în care s-a exercitat opţiunea.

În toate celelalte cazuri, plata CASS se realizează de către plătitorul de venituri până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite veniturile către contribuabil sau de către contribuabil până la data de 25 mai a anului fiscal următor celui în care au fost realizate veniturile respective.

4. Concluzii

Reglementarea contribuţiilor sociale obligatorii este lipsită de claritate, previzibilitate şi echitate fiscală. În mod evident este necesară o analiză în detaliu din partea legiuitorului pentru a se stabili un mecanism clar pentru contribuabilii persoane fizice, care să ţină cont de unul dintre principiile de bază ale fiscalităţii din România, anume ca sarcina fiscală a fiecărui contribuabil să fie stabilită pe baza puterii contributive. Interpretarea actuală a principiului justeţii impunerii ignoră situaţiile inechitabile care apar în aplicarea reglementărilor privind CAS şi CASS. Legiuitorul a decis, spre exemplu, ca persoana fizică care obţine venituri din salarii sau din pensii să nu contribuie şi pentru veniturile din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală, indiferent de valoarea încasată, dar datorează pentru veniturile din cedarea folosinţei dacă realizează peste plafonul de 6 salarii minime brute pe ţară.

Temei juridic:

Art. II pct. 11-40 din Legea nr. 141/2025