Executorul judecătoresc între serviciul public şi finanţarea privată a executării silite. Remuneraţia, cheltuielile procedurale şi arhiva publică în perspectiva dreptului intern, constituţional şi convenţional

V. Costurile copierii, certificării și transmiterii dosarului de executare către instanță. Obligația de cooperare judiciară, titularul sarcinii financiare și necesitatea unui mecanism efectiv de plată

costul, atribuit de lege părții interesate, este estimat, avansat, cenzurat și recuperat fără blocarea accesului la instanță.prin care caracterul incomplet al mecanismului distinctă de activitatea de urmărire propriu-zisă. Operațiunea servește soluționării contestației sau a altui incident, dar implică selecție, reproducere ori scanare, verificare, certificare, protecția datelor și transmitere securizată. Aici, problema constă înobligație de cooperare judiciarăTransmiterea către instanță a copiilor certificate din dosarul execuțional reprezintă o

5.1. Norma specială aplicabilă contestației la executare și cele două obligații juridice distincte

. Debitorul obligației de cooperare documentară este executorul, în timp ce debitorul obligației patrimoniale este partea interesată, care, în contestația la executare, este, de regulă, contestatorul.obligația părții interesate de a achita cheltuielile generate de întocmirea și transmiterea copiilor. A doua este obligația executorului judecătoresc de a transmite instanței, în termenul stabilit, copiile certificate de pe actele solicitate Structura textului relevă existența a două obligații corelative, dar juridic autonome. Prima este „Instanţa sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispoziţiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător, şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea.” care prevede: art. 717 alin. (2) C. proc. civ.,Norma centrală a materiei este

, după cum obligația părții de a achita costul nu poate fi interpretată ca autorizând blocarea judecății până la efectuarea plății.obligația sa de a transmite documentele nu transformă biroul executorului în suportatorul final al cheltuielilor. Necondiționarea transmiterii de plata anticipată nu echivalează cu gratuitatea prestațieiSepararea celor două obligații este decisivă. Executorul nu poate refuza colaborarea cu instanța numai pentru că partea nu a plătit costul, dar nici

Decizia C.C.R. nr. 610/2019[i]Decizia C.C.R. nr. 137/2020Interpretarea a fost dezvoltată prin suportă costurile efectuării și transmiterii lor. iar nu executorul judecătoresc, partea interesată, și că C. proc. civ. a confirmat această interpretare reținând, la §§ 14–16, că solicitarea instanței poate privi actele contestate sau, atunci când este necesar, întregul dosar de executare, că aceste copii sunt supuse regimului probator prevăzut de art. 286 din [ii]lasă deschisă problema mijlocului juridic prin care executorul își va realiza creanța atunci când partea nu plătește voluntar. Decizia C.C.R. nr. 496/2020 Soluția protejează continuitatea judecății, dar neachitarea costului nu justifică refuzul transmiterii., în care Curtea a arătat că obligația executorului de a furniza copiile și obligația persoanei interesate de a acoperi cheltuielile sunt distincte, astfel încât [iii]O.U.G. nr. 51/2008. iar partea interesată are obligația de plată și s-a adăugat că persoana lipsită de resurse poate solicita ajutor public judiciar, în condițiile executorul nu poate condiționa transmiterea copiilor de achitarea prealabilă a costurilor,, a reluat, la §§ 16–19, aceeași distincție, precizându-se că

ea nu răspunde complet la întrebările practice privind suma datorată, momentul nașterii exigibilității, procedura de stabilire, titlul executoriu și sursa din care costul este avansat până la recuperare.Deși această jurisprudență fixează limitele interpretative ale dreptului pozitiv: executorul trebuie să transmită documentele chiar în lipsa plății, partea interesată este cea care trebuie să suporte costul, iar neplata nu poate paraliza accesul la instanță,

5.2. Regimul probator al copiilor certificate și întinderea obligației de transmitere

, ceea ce presupune, ca regulă, selectarea înscrisurilor relevante în raport cu obiectul și motivele contestației. Solicitarea întregului dosar e justificată doar atunci când actul contestat nu poate fi examinat izolat, când legalitatea sa depinde de succesiunea actelor anterioare sau când obiectul contestației privește executarea în ansamblul ei, dar practica judiciară relevă că se solicită regulat atașarea întregului dosar execuțional, cel puțin până la nivelul actelor contestate, iar ulterior, se solicită adesea și completarea cu următoarele acte, progresiv cu continuarea executării în cazurile când nu s-a dispus suspendarea.„actele dosarului de executare contestate” Rezultă că legea nu instituie o obligație automată de transmitere a întregului dosar în fiecare contestație. Textul art. 717 alin. (2) C. proc. civ. se referă la „Extrasele sau copiile parţiale fac dovada ca şi copiile integrale sau copiile asimilate acestora, însă numai pentru partea din înscrisul original pe care o reproduc [...].” stabilește: art. 286 alin. (5) iar „Părţile pot să ceară confruntarea copiei cu originalul, prezentarea acestuia din urmă putând fi întotdeauna ordonată de instanţă, în condiţiile prevăzute la art. 292 alin. (2)”, prevede: art. 286 alin. (2)În continuare, „Copia, chiar legalizată, de pe orice înscris autentic sau sub semnătură privată nu poate face dovadă decât despre ceea ce este cuprins în înscrisul original.” : art. 286 alin. (1)nu este una pur formală. Potrivit art. 286 C. proc. civ. la art. 717 alin. (2) C. proc. civ.Trimiterea expresă din

Curtea Constituțională a arătat că solicitarea poate viza fie actul contestat, fie întregul dosar, însă această posibilitate nu trebuie transformată într-o practică mecanică[iv]Solicitarea întregului dosar, fără verificarea necesității, poate intra în tensiune nu numai cu economia procesului, ci și cu principiul reducerii la minimum a datelor. , potrivit căruia judecătorul poate dispune numai probele și măsurile necesare pentru aflarea adevărului, și de principiul proporționalității administrării probelor. Instanța trebuie să identifice, pe cât posibil, actele solicitate prin dată, denumire ori categorie, iar solicitarea întregului dosar trebuie motivată prin raportare la obiectul concret al cauzei. art. 22 alin. (2) C. proc. civ. Principiul necesității este întărit și de majorează costurile, prelungește termenul de transmitere, consumă resurse fără utilitate procesuală și poate conduce la comunicarea unor date personale sau comerciale străine obiectului litigiului., întrucât o asemenea practică rolul activ al judecătorului nu justifică solicitarea nediferențiată a tuturor înscrisurilor atunci când numai o parte dintre acestea este necesară soluționării cauzei. Subliniem că

transferă asupra executorului un cost nejustificat și încalcă principiul administrării proporționale a probelor.” este utilizată independent de obiectul cauzeiînaintați copia integrală a dosaruluiPrin urmare, adresa prin care instanța solicită dosarul trebuie să delimiteze obiectul transmiterii, să indice dacă sunt necesare copii integrale ori extrase și să precizeze forma solicitată — fizică sau electronică. O practică judiciară în care formula standard „

5.3. Aplicarea directă a art. 717 alin. (2) și limitele sale în alte incidente execuționale

Art. 717 alin. (2) C. proc. civ. care nu reglementează în mod expres toate situațiile în care instanța poate solicita executorului copii de pe dosarul execuțional.procedura de judecată a contestației la executare, este o normă specială pentru

, referitor la obligația autorității ori instituției publice care păstrează un înscris de a-l prezenta instanței.art. 298 C. proc. civ., privind rolul judecătorului, sau pe art. 22 C. proc. civ., care obligă orice persoană să sprijine realizarea justiției, pe art. 11 C. proc. civ. — solicitarea înscrisurilor poate fi întemeiată pe cereri privind înlocuirea executorului, întoarcerea executării, suspendarea, distribuirea sumelor, aplicarea penalităților, incidente privind terții ori verificarea unor acte de executare în alte litigii — alte incidente În nu clarifică dacă dosarele trebuie transmise în original, în copie ori în format electronic, cine suportă costul multiplicării necesare păstrării evidenței la biroul inițial și în ce modalitate este acesta stabilit și recuperat. În această situație, legea dispune transmiterea dosarelor în vederea continuării unei executări unice, însă „În cazul în care dispune conexarea executărilor, instanţa, prin încheiere, se va pronunţa şi asupra cheltuielilor de executare efectuate până în momentul conexării. Totodată, instanţa va dispune trimiterea dosarelor conexate la executorul desemnat potrivit alin. (1).”prevede: art. 654 alin. (2) C. proc. civ. , conexării executărilor. În materia Norma specială a validării nu conține însă o dispoziție echivalentă art. 717 alin. (2), care să stabilească în sarcina unei persoane determinate costurile copierii și certificării dosarului, instanța trebuie să verifice existența raporturilor dintre debitor și terțul poprit, comunicarea adresei de poprire, obligațiile terțului și conduita ulterioară a acestuia. Executorul poate fi chiar titularul sesizării instanței, potrivit art. 790 alin. (1), dar dosarul de executare rămâne suportul probator esențial al cererii. art. 790 C. proc. civ., reglementată de validării popririiDe pildă, în procedura

art. 717 alin. (2) a prin analogie. Aplicarea obligația de suportare a costului nu este reglementată la același nivel de precizie ca în contestația la executaredar, obligația de transmitere poate fi dedusă din normele generaleÎn toate aceste ipoteze, C. proc. civ., indiferent dacă procedura este o contestație la executare, o validare a popririi, o conexare sau un alt incident.orice procedură judiciară în care instanța solicită executorului transmiterea unor copii ori extrase certificate, însă analogia nu rezolvă problema titlului executoriu, a momentului plății și a finanțării solicitărilor dispuse exclusiv din oficiu. Această lacună justifică extinderea expresă a viitorului mecanism de plată la partea interesată trebuie să suporte costurile este rezonabilă sub aspectul principiului potrivit căruia solicitantul ori

5.4. Conținutul economic al costului: reproducere, certificare, selecție și transmitere

Costul.muncă profesională și răspundere juridică, iar altele presupun materialenu poate fi redus la prețul unei coli de hârtie ori la tariful comercial al unei fotocopii. Operațiunea solicitată executorului cuprinde mai multe componente, dintre care unele sunt C. proc. civ. art. 717 alin. (2) prevăzut de

În primul rând, trebuie identificat dosarul și trebuie selectate actele care corespund solicitării instanței. În al doilea rând, documentele sunt verificate sub aspectul integralității și al ordinii cronologice. În al treilea rând, acestea sunt reproduse, scanate ori exportate din sistemul informatic. În al patrulea rând, copia este certificată pentru conformitate cu originalul, ceea ce presupune asumarea răspunderii pentru fidelitatea reproducerii. În al cincilea rând, documentele sunt numerotate, indexate, pregătite pentru expediere și transmise prin poștă, curier, poștă electronică securizată ori platformă informatică. În unele dosare este necesară și separarea sau protejarea unor date care nu pot fi comunicate în afara limitelor stabilite de instanță.

Suma datorată trebuie să reflecte costul real, necesar și rezonabil al acestor operațiuni.fără a ignora costurile de personal, certificare și transmitere, fără a deveni un onorariu profesional suplimentar și fără a produce profit nejustificat, dar și

Hotărârea Congresului Extraordinar al Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 2 din 17 februarie 2007[v] a urmărit stabilirea unor categorii și limite pentru anumite cheltuieli de executare, precum formarea dosarului, redactarea adreselor, transmiterea prin poștă și arhivarea. Totuși, remarcăm că actul nu configurează un tarif național complet și actualizat pentru copierea, scanarea, certificarea și transmiterea către instanță a unui dosar execuțional voluminos, în special în format electronic.

calcul verificabil. Un tarif viitor trebuie să distingă cel puțin între reproducerea fizică alb-negru și color, scanarea documentelor existente numai pe suport fizic, exportarea actelor deja electronice, certificarea, indexarea, suportul material, transmiterea poștală și transmiterea electronică securizată. Tariful trebuie să fie maximal, transparent și periodic actualizat, iar executorul trebuie să prezinte un Lipsa criteriilor afectează simultan protecția părții și dreptul executorului la recuperarea costului real.. Pe de o parte, executorul poate solicita o sumă care nu este suficient fundamentată ori uniformă, ceea ce generează contestații și suspiciunea unui cost arbitrar. Pe de altă parte, instanța poate reduce suma prin raportare numai la prețul comercial al fotocopiei, ignorând operațiunile de selecție, certificare, organizare și transmitere. două riscuri opuse produce tarif național specificAbsența unui

5.5. Neplata costurilor și inexistența unui circuit procedural complet

nu stabilește un termen legal expres pentru achitare, nu indică destinatarul plății, nu instituie o procedură de estimare, nu precizează sancțiunea neplății și nu atribuie în mod explicit caracter executoriu încheierii prin care costul este stabilit.Norma în vigoare obligă instanța să pună în vedere părții interesate plata, dar

.nu înlătură problema finanțării inițiale și a riscului de neîncasare. Executorul a selectat, copiat, certificat și transmis deja documentele, astfel încât o creanță recunoscută după luni sau ani atunci când partea obligată este insolvabilă ,obligarea unei persoane la plată prin hotărârea finală nu asigură lichiditatea necesară efectuării operațiunii anterior judecății și nici recuperarea efectivăera contestatorul sau altă parte interesată. Or, C. proc. civ. art. 717 alin. (2). Unele instanțe solicită executorului să comunice mai întâi cuantumul estimat și pun ulterior în vedere plata. Alte instanțe dispun transmiterea imediată, lăsând executorul să solicite ulterior plata direct părții. În alte cauze, costul este inclus în cheltuielile de judecată prin hotărârea finală, uneori în sarcina debitorului urmărit, chiar dacă titularul obligației inițiale prevăzute de practici divergente generează incompletitudineAceastă

, iar Curtea Constituțională a exclus corect interpretarea potrivit căreia executorul ar putea condiționa transmiterea de plata prealabilă și a considerat că litigiul trebuie să continue independent de realizarea imediată a creanței executoruluiar afecta dreptul de acces la instanță exclusiv pentru recuperarea costului documentelor necesare litigiului anterior. De asemenea, suspendarea contestației, anularea cererii sau refuzul examinării acesteia exclusiv pentru neplata costului copiilor un nou litigiu, generând economic irațională pentru creanțe mici și administrativ împovărătoare pentru toate persoanele implicate O asemenea soluție este formal posibilă, dar care poate fi redusă în raport cu costul procesului.pentru recuperarea unei sume cerere separată . În lipsa unui titlu executoriu clar, executorul ar trebui să introducă o trebuie consacrată legislativ („de un gen propriu”) este mai adecvată, dar sui generis deoarece executorul nu este, de regulă, parte în contestație, iar suma nu este suportată de una dintre părți pentru propria apărare, ci este datorată unui terț obligat să furnizeze instanței suportul documentar al judecății. Calificarea lor drept cheltuieli judiciare cheltuielilor de judecată prevăzute de art. 451–453 C. proc. civ.,Costurile nu se încadrează fără dificultate nici în regimul clasic al [vi].

Dreptul pozitiv protejează, prin urmare, doar continuitatea judecății, dar nu protejează suficient circuitul financiar al prestației executorului. transmiterea nu va fi condiționată de plată, însă executorul trebuie să primească fie plata părții, fie un avans din fonduri judiciare, iar suma trebuie să poată fi recuperată ulterior printr-un titlu executoriu simplu și previzibil.această asimetrie trebuie corectată legislativ: Tocmai

5.6. Persoana obligată la plată și solicitările formulate din oficiu

Art. 717 alin. (2) C. proc. civ. fără a o defini. În contestația la executare, aceasta este, de regulă, contestatorul, deoarece el a declanșat procedura în cadrul căreia copiile sunt necesare. Curtea Constituțională„partea interesată”,utilizează sintagma [vii]).să fie imputat părții care cade în pretenții, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, urmând ca prin hotărârea finală din bugetul instanței/dintr-un buget public ar distinge între solicitarea determinată de obiectul și motivele cererii (caz în care costul este avansat de solicitant) și solicitarea suplimentară dispusă din oficiu (caz în care costul ar trebui avansat o soluție echitabilăEste de gândit dacădiscutabilă. necesitatea altor acte, explicații suplimentare sau a întregului dosar, chiar dacă partea a depus deja înscrisurile pe care își întemeiază contestația, caz în care imputarea automată a întregului cost contestatorului poate deveni ex officioinstanța putând aprecia nu toate solicitările instanței sunt determinate exclusiv de cererea contestatorului, a utilizat aceeași interpretare, identificând partea interesată, în mod obișnuit, cu titularul contestației. Totuși,

după natura cererii, cu drept de recuperare de la persoana căreia îi este imputabil incidentul. costul trebuie integrat în cheltuielile executării sau avansat de creditor,ciîn exercitarea rolului său legal și în interesul procedurii de executar, obligată să suporte definitiv costul reproducerii propriului dosar, deși sesizarea instanței se realizează partea interesatăvalidarea popririi) e nerezonabil ca acesta să fie considerat automat e.g. În procedurile în care executorul însuși este titularul cererii (

5.7. Accesul la justiție și ajutorul public judiciar

, însă cuantumul și mecanismul plății nu trebuie să împiedice accesul efectiv la instanță. Jurisprudența C.E.D.O.art. 6 par. 1 C.E.D.O. sau cu Constituțiedin art. 21 Ea nu este incompatibilă, prin ea însăși, cu evitarea transferării asupra executorului a costului unui demers judiciar inițiat în interesul unei părți.: scop legitimObligația de plată a costurilor copiilor urmărește un [viii] disproporționat. admite că interesele bunei administrări a justiției pot justifica impunerea unor costuri, dar apreciază compatibilitatea acestora în raport cu cuantumul, situația materială a persoanei și etapa procesuală în care plata este solicitată, iar un cost care afectează însăși substanța accesului la instanță devine

, astfel încât aplicarea sa să nu depindă de interpretări judiciare divergente. trebuie consacrată expres prin introducerea unei forme distincte la art. 6 și a procedurii corespunzătoare de stabilire și platăposibilitatea acordării ajutorului nu poate fi dedus un temei legal neechivoc pentru plata directă, din fondul pentru ajutor public judiciar, a acestor costuri către executorul judecătoresc. Or, art. 8 alin. (3) În consecință, doar din caracterul general al nu include în mod expres plata costurilor copierii, scanării, selectării, indexării, certificării și transmiterii către instanță a actelor dosarului de executare. Or, în configurația actuală, acest din urmă articol .art. 6 din O.U.G. nr. 51/2008, formele susceptibile de a fi acordate fiind cele enumerate de iar nu o formă autonomă a acestuiareglementează criteriul general și proporționalitatea acordării ajutorului public judiciar,art. 8 alin. (3) Totuși, „Ajutorul public judiciar se acordă și în alte situații, proporțional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiție, prin raportare la veniturile realizate și cheltuielile dovedite, inclusiv din cauza diferențelor de cost al vieții dintre statul membru în care acesta își are domiciliul sau reședința obișnuită și cel din România.” , care prevede: art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008Protecția persoanei lipsite de resurse poate fi realizată, în dreptul pozitiv, prin mecanismul general prevăzut de

Simpla îmbunătățire ulterioară a situației materiale stinge dreptul la ajutor public judiciar pentru viitor, potrivit art. 10, dar nu constituie, prin ea însăși, un temei automat pentru restituirea sumelor deja avansate de stat. În cazul acordării ajutorului public judiciar, suma stabilită de instanță ar trebui plătită direct persoanei obligate să furnizeze documentele, din fondul distinct prevăzut în bugetul Ministerului Justiției, iar recuperarea ulterioară a sumelor avansate de stat poate opera în condițiile expres prevăzute de ordonanță: de la partea adversă, dacă aceasta cade în pretenții; de la beneficiarul care a obținut ajutorul cu rea-credință, prin ascunderea adevărului; ori, după caz, de la beneficiarul care, printr-un comportament procesual nediligent, a cauzat pierderea procesului sau a exercitat abuziv acțiunea. .partea vulnerabilă nu trebuie împiedicată să formuleze contestația la executare, iar executorul judecătoresc nu trebuie obligat să finanțeze din fonduri proprii accesul acesteia la justițieSoluția legislativă trebuie să asigure simultan două rezultate:

5.8. Digitalizarea ca instrument de reducere, iar nu de negare a costurilor

trebuie să reflecte natura efectivă a operațiunii, nu să reproducă mecanic modelul hârtiei în mediul digital.Tariful, dar pot exista costuri rezonabile de extragere, verificare, certificare, semnare electronică și transmitere securizată. per pagină. Se înțelege că documentele vechi trebuie scanate, actele trebuie selectate și indexate, conformitatea trebuie certificată, fișierele trebuie protejate împotriva modificării și accesului neautorizat, iar sistemele informatice trebuie întreținute. Pentru actele nativ electronice nu se justifică perceperea unui tarif identic fotocopierii fizice nu înlătură toate costurile operațiuniiTransmiterea electronică poate diminua semnificativ costurile cu hârtia, imprimarea, manipularea și expedierea, însă

fără o sursă de finanțare.nu rezolvă problema dacă biroul este obligat să transforme mii de pagini fizice în fișiere digitale ”se transmite electronic „ privind dimensiunea fișierelor, formatul, semnătura electronică, protecția datelor, păstrarea dovezii transmiterii și costurile eligibile. Simpla formulăregulitransmiterea prin canale securizate, confirmarea automată a primirii și păstrarea unui jurnal al documentelor comunicate. În acest mod, același dosar nu va mai fi copiat integral de fiecare dată când apare un incident, iar instanța va putea solicita numai actele suplimentare necesare. Digitalizarea trebuie însoțită de interoperabilitatea dintre platformele executorilor și sistemul informatic al instanțelor, O reformă eficientă presupune

5.9. Evaluarea constituțională a mecanismului actual

a crea un mecanism de ajutor și avansare, nu de a converti prestația executorului într-un serviciu gratuit.este aceea deobligația pozitivă a statului Credem că accesul liber la justiție nu presupune ca un profesionist privat să suporte definitiv, din resurse proprii, costul material al accesului altuia la instanță., executorul nu poate bloca transmiterea și nici instanța nu poate condiționa automat judecata de plata unei sume pe care partea nu o poate suporta, dar Constituțiedin art. 21 . Partea nu cunoaște întotdeauna anticipat cuantumul și criteriile de calcul, executorul nu dispune de un titlu expres configurat, iar instanța nu are o procedură unitară de avansare și regularizare. E real că din perspectiva nu asigură previzibilitatea circuitului prin care aceasta este determinată și executatăce identifică obligația de plată, dar art. 717 alin. (2) C. proc. civ. al normei caracterul incomplet, principala vulnerabilitate a reglementării constă în Constituțiedin art. 1 alin. (5) Din perspectiva

, dacă obligațiile de copiere, certificare, arhivare și prestare fără mecanisme efective de plată ating o amploare aptă să creeze un dezechilibru profesional considerabil.interdicției muncii obligatorii apare numai prin efectul cumulativ al sarcinilornu reprezintă temeiul principal al criticii în această materie, întrucât obligația de cooperare cu instanța face parte, în principiu, din sarcinile normale ale unei profesii învestite cu autoritate publică. Relevanța art. 4 C.E.D.O. și Constituțiedin Art. 42 pretenții litigioase și costisitor de valorificat. atunci când este suficient de determinată, dar reglementarea actuală face dificilă tocmai determinarea printr-un act executoriu clar a cuantumului și a debitorului, ceea ce poate menține dreptul la nivelul unei protecție patrimonială, creanța executorului dobândește art. 1 din Protocolul nr. 1 și a Constituțiedin art. 44 Din perspectiva

, iar nu legitimarea refuzului executorului de a coopera cu instanța.remediul adecvat este unul legislativ și administrativ, deci este incompletă sub aspectul mecanismului prin care costul legal datorat este avansat, stabilit și recuperatci norma nu este neconstituțională prin faptul că obligă executorul să transmită documentele înaintea plății,Concluzia este că

5.10. Propuneri de lege ferenda

Reformularea art. 717 alin. (2) C.proc.civ. Noua redactare ar elimina practica solicitării nemotivate a dosarului integral, ar consacra prioritatea formei electronice și ar corela obligația de transmitere cu principiile necesității și minimizării datelor.„Instanţa sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copiile certificate de pe actele dosarului de executare necesare soluţionării cauzei. Solicitarea va identifica actele ori categoriile de acte necesare și forma în care acestea vor fi transmise. Instanța poate solicita copia integrală a dosarului numai atunci când obiectul sau motivele cererii fac necesară examinarea executării în ansamblul său. Transmiterea se realizează cu prioritate în format electronic, prin mijloace care asigură autenticitatea, integritatea, confidențialitatea și dovada primirii.” Art. 717 alin. (2) C. proc. civ.: Se propune următoarea redactare:

Introducerea unei proceduri de estimare și avansare a costurilor. Opinăm că această soluție păstrează integral accesul la instanță, dar împiedică transformarea obligației executorului într-o finanțare gratuită.„În cazul în care partea solicită ajutor public judiciar, obligația de plată se suspendă până la soluționarea cererii, fără a fi suspendată transmiterea actelor. Dacă ajutorul este acordat, suma se avansează executorului judecătoresc din bugetul destinat ajutorului public judiciar.” Art. 717 alin. (2³): „Instanța pune în vedere părții interesate să avanseze suma estimată în termen de 5 zile de la comunicare. Plata se efectuează în contul indicat de executorul judecătoresc ori, dacă normele metodologice prevăd astfel, într-un cont cu afectațiune specială al instanței. Neplata nu suspendă obligația executorului de transmitere și nu împiedică judecarea cauzei.” Art. 717 alin. (2²): „În termen de 3 zile lucrătoare de la primirea solicitării, executorul judecătoresc comunică instanței o estimare a costurilor, întocmită potrivit tarifului prevăzut la alin. (2⁷), cu indicarea numărului de file sau fișiere, a operațiunilor necesare, a modalității de transmitere și a contului în care plata poate fi efectuată. Dacă transmiterea trebuie realizată înaintea definitivării estimării, executorul va comunica documentele în termenul stabilit de instanță, urmând ca suma să fie regularizată ulterior.”alin. (2¹)–(2³): Art. 717 alin. (2¹): se propune introducerea art. 717 C. proc. civ.După alin. (2) al

Stabilirea costului definitiv și caracterul executoriu al încheierii. Această normă ar elimina necesitatea unui litigiu separat, ar permite controlul judecătoresc al cuantumului și ar asigura executorului un titlu rapid și proporțional.„După transmiterea copiilor, executorul judecătoresc depune situația definitivă a costurilor și documentele justificative. Instanța stabilește suma datorată prin încheiere executorie, după verificarea realității, necesității și caracterului rezonabil al costurilor. Încheierea constituie titlu executoriu în favoarea executorului judecătoresc împotriva persoanei obligate la plată ori, după caz, împotriva statului, în limita ajutorului public judiciar acordat.” alin. (2⁴): Art. 717 alin. (2⁴) C. proc. civ.: Se propune introducerea

Solicitările dispuse din oficiu. Soluția propusă recunoaște că probatoriul ordonat exclusiv pentru buna administrare a justiției nu poate fi finanțat automat de executor sau de o parte care nu l-a solicitat.„Atunci când transmiterea unor acte suplimentare ori a întregului dosar este dispusă exclusiv din oficiu și costul nu poate fi atribuit în mod rezonabil unei cereri formulate de parte, acesta se avansează din bugetul Ministerului Justiției destinat cheltuielilor judiciare. Prin hotărârea asupra fondului, instanța poate include suma în cheltuielile de judecată și o poate pune, în tot sau în parte, în sarcina părții care a căzut în pretenții, potrivit legii.” Art. 717 alin. (2⁵) C. proc. civ.: alin. (2⁵):Se propune introducerea

Comunicarea electronică. pentru un fișier deja existent și ar recunoaște, simultan, costurile reale ale certificării și transmiterii.per paginăAceastă normă ar împiedica perceperea artificială a unui tarif „Pentru documentele existente în format electronic nu se datorează costuri de fotocopiere. Pot fi percepute numai costurile efective de selectare, verificare, indexare, certificare, semnare electronică și transmitere securizată, în limitele tarifului legal. Pentru documentele existente numai pe suport fizic se pot percepe și costurile de scanare sau reproducere.”Art. 717 alin. (2⁶) C. proc. civ.: alin. (2⁶):Se propune introducerea

Instituirea unui tarif național transparent. Apreciem că tariful trebuie să fie suficient de detaliat pentru a garanta transparența, dar suficient de flexibil pentru a reflecta variațiile costurilor poștale, informatice și materiale. „Tarifele maximale pentru copierea, scanarea, selectarea, indexarea, certificarea și transmiterea actelor dosarului de executare se stabilesc prin ordin al ministrului justiției, după consultarea Consiliului Superior al Magistraturii și a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. Tarifele se întemeiază pe costurile reale și rezonabile ale operațiunilor, se diferențiază în funcție de suportul fizic sau electronic și se actualizează periodic.”Art. 717 alin. (2⁷) C. proc. civ.: Se propune introducerea alin. (2⁷):

Aplicarea mecanismului în toate incidentele judiciare. Credem că această normă ar înlătura lacuna existentă în afara contestației la executare și ar crea un regim unitar.„Dispozițiile alin. (2)–(2⁷) se aplică în mod corespunzător ori de câte ori, în cursul unei proceduri judiciare privind executarea silită, instanța solicită executorului judecătoresc transmiterea unor copii, extrase, relații sau a dosarului de executare, inclusiv în procedurile de validare a popririi, conexare a executărilor, înlocuire a executorului, suspendare, întoarcere a executării și distribuire a sumelor”. Art. 717 alin. (2⁸) C. proc. civ.: alin. (2⁸):Se propune introducerea

O.U.G. nr. 51/2008.Completarea „(3) Sumele reprezentând onorariile avocatului, expertului, traducătorului, interpretului, executorului judecătoresc sau mediatorului, precum și cheltuielile prevăzute la art. 6 lit. c¹) și e), se plătesc direct persoanei îndreptățite, în cont bancar, prin virament sau, după caz, în numerar, prin compartimentele economice ale tribunalelor.” se propune a avea următorul cuprins: art. 22 alin. (3)De asemenea, Ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6. Valoarea ajutorului public judiciar acordat, separat sau cumulat, în formele prevăzute la art. 6 lit. a)–c), c¹) și e), nu poate depăși, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 10 salarii de bază minime brute pe țară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare.” „Art. 7. — se propune a avea următorul cuprins: art. 7 din O.U.G. nr. 51/2008În mod corelativ, (4) Dispozițiile art. 18–21 se aplică în mod corespunzător.” (3) Încheierea se comunică persoanei obligate să furnizeze documentele și compartimentului economic al tribunalului competent. Plata se efectuează direct persoanei îndreptățite, în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii. (2) Cererea se însoțește de estimarea costurilor, întocmită potrivit tarifului legal, cu indicarea documentelor, a operațiunilor necesare și a modalității de transmitere. Instanța verifică realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al costurilor și stabilește, prin încheiere executorie, suma avansată integral sau parțial de stat. „(1) Ajutorul public judiciar în forma prevăzută la art. 6 lit. e) se solicită instanței învestite cu soluționarea cauzei în care documentele sunt necesare. Formularea cererii și neplata costului nu suspendă obligația persoanei de a transmite documentele și nu împiedică soluționarea cauzei.: Art. 32³ — Plata costurilor furnizării documentelor către instanță art. 32³:, după art. 32² se introduce pct. 4.8, la supra propusă Secțiunea a 4¹-aÎn plata, integrală sau parțială, a costurilor copierii, scanării, selectării, indexării, certificării și transmiterii către instanță a actelor ori dosarelor pe care o persoană este obligată prin lege să le furnizeze, dacă aceste costuri incumbă solicitantului, iar plata lor i-ar limita accesul efectiv la justiție.” „e) cu următorul cuprins:lit. e),, după lit. d), se propune introducerea art. 6La

.art. 717 alin. (2⁵) din Codul de procedură civilă pentru potrivit completării propuse, fără a putea fi atribuite în mod rezonabil unei cereri formulate de parte, nu intră în mecanismul ajutorului public judiciar, ci se avansează din bugetul destinat cheltuielilor judiciare, exclusiv din oficiu de instanțăÎn opinia noastră, costurile documentelor solicitate

5.11. Autoritățile competente și măsurile administrative necesare

.autoritatea națională competentă în materia protecției datelorși Autoritatea pentru Digitalizarea României , , Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, Ministerul FinanțelorConsiliul Superior al Magistraturii. Proiectul trebuie elaborat în cooperare cu Codul de procedură civilă, organizarea profesiei de executor judecătoresc, bugetele instanțelor și ajutorul public judiciar, întrucât reforma privește simultan Ministerului JustițieiInițiativa legislativă trebuie să aparțină

trebuie să conțină un formular unic de solicitare, un model de deviz, termene standard, reguli pentru plata din bugetul instanței, procedura de regularizare, formatul electronic acceptat, cerințele semnăturii, regulile de protecție a datelor și interoperabilitatea cu dosarul electronic al instanței.trebuie fundamentat pe date contabile și tehnice verificabile. Normele metodologicenu poate fi stabilit intuitiv sau exclusiv prin negociere instituțională, ci Tariful Anterior stabilirii tarifului trebuie realizat un studiu privind numărul solicitărilor anuale, volumul mediu al dosarelor, proporția documentelor fizice și electronice, costul real al operațiunilor, frecvența neplății și cuantumul sumelor nerecuperate.

prin care instanțele și executorii să raporteze anual numărul solicitărilor, volumul documentelor, sumele stabilite, sumele achitate de părți, plățile efectuate ca ajutor public judiciar și creanțele nerecuperate. Aceste date vor permite verificarea eficienței reformei și ajustarea periodică a tarifelor.mecanism statisticApreciem necesară și instituirea unui

5.12. Concluzii intermediare

C. proc. civ.Art. 717 alin. (2) . Digitalizarea reduce cheltuiala, fără a nega costul selecției, certificării și securizării.solicitarea limitată la actele necesare, transmiterea electronică prioritară, tarif național, estimare și regularizare, avansarea de către parte ori din bugetul instanței, ajutor public judiciar și încheiere executorie pentru costul definitiv păstrează accesul efectiv la justiție și închide circuitul financiar prin Reforma propusăconsacră două obligații autonome: executorul transmite actele necesare, iar partea interesată suportă costul. Neplata nu poate justifica refuzul cooperării sau paralizarea judecății, dar nici nu transformă prestația într-una gratuită. Lacuna privește devizul, momentul plății, solicitările dispuse din oficiu, titlul executoriu și protecția persoanei fără resurse.

VI. Arhiva activității executorului judecătoresc între proprietatea publică a statului și finanțarea privată a conservării. Obligațiile creatorului și deținătorului, externalizarea serviciilor arhivistice și tranziția către arhivarea electronică

nici natura liberală a profesiei nu justifică suportarea nelimitată a conservării pe termen lung a unui bun public.însăCalificarea publică a arhivei nu impune plata bugetară a tuturor cheltuielilor curente, ele continuă după închiderea dosarului și includ spațiul, personalul, conservarea, accesul, preluarea arhivelor birourilor încetate, externalizarea autorizată și tranziția către arhivarea electronică. cumulativ:și instituțional . Costurile sale au caracter este creată, organizată și păstrată curent de biroul profesional, dar proprietatea statuluiArhiva activității executorului judecătoresc este

. Proprietatea statului și obligația biroului de a avea arhivă proprieLegea nr. 188/20006.1. Regimul special instituit de

statul nu exercită zilnic administrarea materială a fiecărui dosar, iar executorul nu dobândește, prin suportarea cheltuielilor de păstrare, un drept de proprietate privată asupra arhivei. custodia nu se confundă:și Proprietatea , obligat să organizeze evidența, să asigure păstrarea și conservarea și să permită utilizarea documentelor în condițiile legii. creatorul documentelor și deținătorul ori custodele lor funcțional este executorul judecătoresc Textul configurează două poziții juridice care trebuie distinse. Statul este titularul dreptului de proprietate asupra arhivei, în timp ce (3) Secretariatul va efectua operaţiuni privind primirea, înregistrarea şi expedierea corespondenţei, înregistrarea şi îndosarierea actelor, păstrarea registrelor, precum şi alte lucrări cu caracter auxiliar necesare pentru buna desfăşurare a activităţii executorului judecătoresc.” (2) Arhiva activităţii executorilor judecătoreşti este proprietatea statului, se păstrează, se conservă şi se predă în condiţiile legii. „(1) Biroul executorului judecătoresc va avea arhivă şi registratură proprii. care prevede: art. 63 alin. (1)–(3), norma specială privind arhiva se regăsește în Legea nr. 188/2000În

Legea nr. 188/2000Art. 64 din (2) Arhiva se află în păstrarea unui secretar sau, după caz, a arhivarului angajat de executorul judecătoresc.” „(1) Executorul judecătoresc răspunde de depozitarea şi conservarea arhivei biroului în condiţiile şi la termenele stabilite de dispoziţiile legale privind fondul arhivistic naţional.: art. 92 alin. (1) și (2) din Regulament. Obligația de răspundere directă este formulată de „vor păstra dosarele cauzelor executate, în funcţie de criteriile stabilite de nomenclatorul indicilor de păstrare a documentelor” stabilește că, în afara registrelor profesionale, executorii art. 89, iar „Executorul judecătoresc va ţine lucrările de registratură, secretariat şi arhivă, precum şi o evidenţă financiar-contabilă pentru activitatea desfăşurată de biroul său” prevede că Regulamentdin Art. 80 alin. (1) confirmă caracterul obligatoriu al activității arhivistice. nu delimitează perioada pentru care aceasta trebuie păstrată efectiv la sediul biroului, nu stabilește momentul de la care costurile conservării pe termen lung trebuie preluate de o structură comună și nu reglementează externalizarea arhivei active către operatori economici autorizați. Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000nu conține o regulă privind finanțarea arhivei, , dar Regulamentul de aplicare Norma reprezintă temeiul special al obligațiilor dezvoltate prin „Activitatea de arhivă şi de secretariat a birourilor executorilor judecătoreşti se reglementează prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.” adaugă că

, deoarece ar obliga profesionistul fie să extindă continuu sediul, fie să închirieze succesiv spații suplimentare, chiar dacă există operatori autorizați și soluții centralizate apte să ofere condiții superioare de conservare.O interpretare exclusiv locativă ar deveni nerezonabilă pentru birourile cu activitate îndelungată și volum ridicat de dosare Apreciem că sintagma „arhivă proprie” trebuie interpretată în sens instituțional, ca obligație a biroului de a avea o arhivă individualizată, inventariată și controlabilă, iar nu neapărat în sensul că fiecare document trebuie să se afle, pe întreaga durată de păstrare, în același imobil în care funcționează biroul. chiar dacă operațiunile materiale sunt realizate de un secretar, de un arhivar angajat ori, în condițiile legii, de un operator autorizat.Executorul răspunde juridic pentru arhivă, Aceste dispoziții demonstrează că obligația arhivistică nu poate fi îndeplinită numai prin rezervarea unui spațiu fizic în sediul profesional, ci presupune personal, organizare, inventariere, depozitare și conservare conformă.

6.2. Predarea arhivei la încetarea activității. O soluție de continuitate instituțională care nu reglementează costurile

Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 dar circuitul financiar care trebuie să o susțină rămâne nedeterminat.Obligația de continuitate este astfel reglementată, În lipsa unei norme exprese, costul poate fi transferat de la biroul care încetează către executorul desemnat să preia arhiva ori către Camera profesională, fără ca noul custode să fi creat documentele, să fi încasat onorariile dosarelor și să dispună de un buget afectat păstrării acestora. nu stabilește cine suportă costurile inventarierii, ambalării, transportului, prelucrării arhivistice, dezinsecției, depozitării, digitalizării, personalului și eliberării ulterioare a copiilor sau certificatelor., deoarece incompletăca efect al încetării funcției, al pensionării, al decesului, al excluderii ori al schimbării sediului. Ea este necesară, dar continuitatea accesului la dosare și evitarea abandonării arhivei prevede, în esență, inventarierea și sigilarea arhivei de către o comisie desemnată de Camera executorilor judecătorești, preluarea acesteia de Cameră atunci când în circumscripție nu mai funcționează niciun executor și predarea către un alt executor din aceeași circumscripție atunci când activitatea poate fi continuată de acesta. Soluția urmărește Art. 51 alin. (1)-(4) executorului. încetării activității conține norme exprese pentru ipoteza

după încetarea titularului. nu instituie un mecanism general de finanțare a conservării arhivelor profesiilor juridice confirmă că, în cazul încetării activității unui profesionist care își desfășoară activitatea în baza unei legi speciale, arhiva poate fi preluată de profesionistul asociat ori de organizația profesională din care acesta face parte, la solicitarea expresă a acestora. Textul oferă un cadru pentru preluare, dar nici acesta art. 18 alin. (2) din Legea nr. 16/1996Reglementarea generală cuprinsă în

Această omisiune este cu atât mai importantă cu cât arhiva preluată poate proveni de la un birou cu activitate desfășurată timp de mai multe decenii și poate ocupa un volum material considerabil.nu dobândește automat și resursele necesare.. Camera ori executorul care preia arhiva dobândește sarcini de administrare și răspundere, însă actualul sistem reglementează traseul juridic al arhivei, dar nu și traseul financiar al obligației de conservareRezultă că

6.3. Arhiva executorului judecătoresc ca obiect al proprietății publice a statului

Decizia C.C.R. nr. 241 din 9/2025 Această calificare a fost examinată direct prin interesul public al bunului., iar natura documentelor, rezultate din îndeplinirea unor acte de autoritate publică, confirmă atribuie statului proprietatea asupra arhiveidin Legea nr. 188/2000art. 63 alin. (2) În cazul arhivei executorilor, declarația legii este expresă: „Bunurile statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale care, prin natura lor sau prin declaraţia legii, sunt de uz sau de interes public formează obiectul proprietăţii publice, însă numai dacă au fost legal dobândite de către acestea.”, potrivit căruia: art. 554 alin. (1) C. civ. trebuie coroborată cu proprietate a statuluiCalificarea arhivei drept [ix]69. Curtea reține că, potrivit art. I pct. 67 [cu referire la art. 63 alin. (2) și (6)], arhiva activității executorilor judecătorești este proprietatea statului, iar executorii judecătorești și, după caz, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și Camerele executorilor judecătorești au obligația să asigure integritatea sa și să aloce rezervele necesare pentru protejarea și păstrarea acesteia în condiții de siguranță. De asemenea, potrivit art. I pct. 1 [cu referire la art. 2 alin. (2)], actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competențelor legale, purtând ștampila și semnătura acestuia, precum și numărul de înregistrare și data, este act de autoritate publică și are forța probantă prevăzută de lege și, după caz, forță executorie. Totodată, art. 554 din Codul civil prevede că «bunurile statului și ale unităților administrativ-teritoriale care, prin natura lor sau prin declarația legii, sunt de uz sau de interes public formează obiectul proprietății publice (...)», iar activitatea prestată de executorii judecătorești, care sunt învestiți să îndeplinească servicii de interes public, se materializează în documente care constituie arhiva birourilor de executare silită. Prin urmare, arhiva executorilor judecătorești reprezintă instrumentum pentru activitatea desfășurată de executorii judecătorești, care la rândul său este un serviciu de interes public, astfel că arhiva este obiect al proprietății publice a statului. În aceste condiții, Curtea reține că încredințarea arhivei privind activitatea executorului judecătoresc, care reprezintă proprietatea publică a statului, unor operatori economici autorizați conform Legii nr. 16/1996, selectați prin grija Camerelor, ar fi trebuit să fie supusă dezbaterii și în Senat.”,: „§ 69, pronunțată în controlul anterior promulgării unei legi de modificare a Legii nr. 188/2000. La

natura de proprietate publică a arhivei și relevanța constituțională a modului în care aceasta este încredințată și administrată. Decizia nu consacră, prin ea însăși, obligația bugetului de stat de a suporta toate costurile arhivei și nici nu pune în vigoare soluția încredințării către operatori autorizați, dar confirmă, în termeni neechivoci, nu a analizat constituționalitatea intrinsecă a tuturor soluțiilor propuse. fiind declarată neconstituțională în ansamblu pentru încălcarea principiului bicameralismului, iar Curtea legea examinată nu a intrat în vigoare,Considerentul Curții este esențial, dar trebuie utilizat cu precizie deoarece

și însoțit de reguli clare privind selecția operatorilor, finanțarea, răspunderea și controlul. adoptat cu respectarea competenței ambelor Camere demonstrează necesitatea reluării sale într-un proiect. Faptul că soluția nu a intrat în vigoare din motive de procedură legislativă nu îi infirmă oportunitatea, ci operatori economici autorizați conform Legii nr. 16/1996, selectați prin grija Camerelor executorilor judecătoreștiEste de remarcat că proiectul legislativ examinat de Curte urmărea tocmai reglementarea uneia dintre soluțiile identificate în practică: posibilitatea încredințării arhivei către

6. 4. Raportul dintre regimul special al arhivei executorilor și Legea nr. 16/1996

Legea nr. 16/1996, indiferent dacă toate unitățile arhivistice vor fi sau nu păstrate permanent ca parte a Fondului Arhivistic Național. Această diferență explică de ce arhiva poate cuprinde documente cu termene diferite de păstrare, unele supuse eliminării după selecționare, iar altele destinate conservării permanente. întreaga arhivă a executorilor este proprietatea statului în temeiul legii speciale a profesiei deoarece această calificare presupune evaluarea valorii documentare și aplicarea procedurilor arhivistice de selecționare, dar nu trebuie afirmat că fiecare înscris din fiecare dosar de executare face automat parte din Fondul Arhivistic Național, precizează însă că apartenența la Fond este legată de valoarea istorică a documentelor. Prin urmare, Art. 2 stabilește că documentele create, între altele, de profesioniștii care își desfășoară activitatea în baza unei legi speciale pot constitui izvoare istorice și alcătuiesc Fondul Arhivistic Național, iar statul le asigură protecție specială. Art. 1. apartenența anumitor documente la Fondul Arhivistic Național al României al documentelor și deținător sau creator distinge între calitatea de

Art. 4 Norma justifică atribuirea unor obligații materiale creatorului și deținătorului, chiar dacă documentele servesc unui interes public. „Persoanele fizice şi persoanele juridice, creatoare şi deţinătoare de documente care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României, denumite în continuare creatori şi deţinători de documente, răspund de evidenţa, inventarierea, selecţionarea, păstrarea şi folosirea documentelor în condiţiile prevederilor prezentei legi.”din Legea nr. 16/1996 prevede:

Răspunderea executorului pentru arhivă nu este, prin ea însăși, anormală Această obligație exclude păstrarea improvizată în încăperi improprii, în spații expuse umezelii, incendiului, accesului neautorizat ori degradării suportului. Depozitarea conformă presupune, după caz, rafturi și mobilier adecvat, controlul accesului, sisteme de alarmare și stingere a incendiilor, protecție împotriva factorilor de mediu, evidența mișcării unităților arhivistice și personal pregătit.(2) Persoanele juridice creatoare şi deţinătoare de documente sunt obligate să le păstreze în spaţii special amenajate pentru arhivă.” „(1) Creatorii şi deţinătorii de documente sunt obligaţi să păstreze documentele create sau deţinute în condiţii corespunzătoare, asigurându-le împotriva distrugerii, degradării, sustragerii ori comercializării în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.din Legea nr. 16/1996 prevede: art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 16/1996. Creatorii și deținătorii trebuie să înregistreze și să țină evidența documentelor, să le grupeze anual în unități arhivistice potrivit nomenclatorului, să realizeze inventarele și predarea internă către depozit, să efectueze selecționarea numai cu respectarea procedurii legale și să păstreze documentele în condiții care să le protejeze împotriva distrugerii, degradării și sustragerii. În special, art. 7–12 , deoarece acesta creează documentele, le utilizează curent, cunoaște structura dosarelor și este cel mai bine plasat pentru organizarea evidenței în perioada activă a acestora. Însă, obligațiile devin mult mai complexe prin coroborarea

Caracterul inevitabil al costurilor rezultă chiar din conținutul normelor legale: biroul nu poate renunța la păstrare pentru motivul lipsei spațiului, nu poate elimina documentele fără selecționarea și avizele prevăzute de lege și nu poate utiliza orice depozit ori orice prestator. Pe măsura acumulării dosarelor, obligația de conservare devine o cheltuială distinctă de costurile curente ale executării și continuă indiferent dacă dosarele respective au generat ori nu onorarii efectiv încasate.

6.5. Dimensiunea economică a obligației de arhivare. Costuri curente și costuri structurale

: scanarea documentelor fizice, extragerea metadatelor, indexarea, semnarea ori sigilarea electronică, stocarea redundantă, controlul integrității, migrarea formatelor, securitatea cibernetică, auditul și păstrarea accesibilității în timp.arhiva electronică privește A cincea categorie privește externalizarea către un operator autorizat: tarife de prelucrare, depozitare, conservare, servicii de acces și dezarhivare, eliberarea copiilor, transportul, asigurarea și auditul condițiilor contractuale. A patra categorie cuprinde costurile transferului la încetarea activității, la schimbarea sediului sau la preluarea arhivei de Cameră ori de un alt executor: evaluarea stării documentelor, inventarierea completă, ambalarea, transportul, igienizarea, rearanjarea și integrarea în noul sistem de evidență. A treia categorie privește conservarea pe termen mediu și lung a dosarelor închise, care nu mai generează activitate remunerată, dar ocupă spațiu, necesită protecție, inventariere, verificări, manipulare și posibilitatea dezarhivării. Aceste cheltuieli cresc cumulativ și nu se raportează exclusiv la activitatea curentă ori la veniturile anului în care dosarul a fost instrumentat. A doua categorie cuprinde costurile curente ale formării și administrării dosarului cât timp acesta este activ sau consultat frecvent: îndosariere, numerotare, înregistrare, inventariere, păstrare temporară, personal de secretariat și organizarea accesului. Aceste costuri sunt strâns legate de funcționarea biroului și credem că pot fi incluse, în limite rezonabile, în structura economică generală a profesiei și în cheltuielile aferente dosarelor. Prima categorie în funcție de natura lor. separarea costurilor arhiveiPentru formularea unei soluții echilibrate este necesară

.în lipsa unei limite, a unei compensații sau a unei infrastructuri comune conservarea unei arhive publice istorice ori preluarea arhivei altui birou, pe termen nedefinit. Este rezonabil ca biroul să suporte organizarea arhivei curente, dar devine discutabil ca același profesionist să finanțeze simpla afirmație că arhivarea reprezintă o cheltuială normală a profesiei nu este suficientăAceastă clasificare demonstrează de ce

soluția trebuie să fie una diferențiată, bazată pe perioada de păstrare, natura documentului, utilitatea curentă și entitatea care exercită efectiv custodia. iar o finanțare publică nelimitată ar diminua stimulentele pentru organizare eficientă, selecționare la termen, digitalizare și controlul volumului documentar. Apreciem că cheltuieli operaționale normale ale biroului,În același timp, nu este justificată nici transferarea integrală a tuturor costurilor către stat, deoarece o parte dintre acestea reprezintă

6.6. Externalizarea serviciilor arhivistice către operatori economici autorizați

. Contractul trebuie să stabilească regimul accesului, termenele de dezarhivare, interdicția utilizării documentelor în alte scopuri, confidențialitatea, protecția datelor, răspunderea pentru deteriorare sau pierdere, continuitatea serviciului, transferul arhivei la încetarea autorizației operatorului și dreptul de control al instituțiilor profesionale și al Arhivelor Naționale.Externalizarea nu transferă proprietatea arhivei și nu exonerează în mod necesar executorul, Camera ori Uniunea de toate obligațiile de control, chiar dacă acesta ar oferi spațiu la un preț redus. executorul nu poate contracta în mod legitim servicii de păstrare sau conservare cu un simplu depozitar comercial neautorizat Autorizația presupune verificarea competenței profesionale, a personalului, a bazei materiale, a spațiilor, echipamentelor și regulilor interne de practică arhivistică. Prin urmare, „Operatorii economici pot presta servicii de păstrare, conservare, restaurare, legătorie, prelucrare arhivistică şi utilizare a documentelor cu valoare practică pe care le deţin, denumite în continuare servicii arhivistice, numai după obţinerea autorizaţiei de funcţionare din partea Arhivelor Naţionale sau a serviciilor judeţene/Serviciului Municipiului Bucureşti ale/al Arhivelor Naţionale, după caz.”din Legea nr. 16/1996 prevede: Art. 19 alin. (1) Legea generală permite prestarea serviciilor arhivistice de către operatori economici autorizați.

Procedura trebuie să respecte criterii de transparență, concurență, nediscriminare, securitate și continuitate, să prevadă mai mulți operatori ori loturi teritoriale atunci când volumul o justifică și să permită auditul tarifelor. Contractele trebuie să conțină obligatoriu clauze privind transferul documentelor către un alt operator autorizat în cazul încetării activității, în acord cu cerințele Legii nr. 16/1996.nu trebuie să conducă la constituirea unui monopol privat necontrolat. , deoarece permite obținerea unor condiții tehnice și financiare unitare, controlul operatorilor, evitarea fragmentării arhivei și instituirea unor proceduri comune de acces și continuitate. Totuși, selectarea de către Cameră soluția centralizării selecției la nivelul Camerei este preferabilă contractării complet individuale. Necesitatea clarificării este confirmată de proiectul legislativ examinat prin Decizia CCR nr. 241/2025, care propunea încredințarea arhivei operatorilor autorizați, selectați prin grija Camerelor. Credem că care să stabilească în ce condiții documentele pot fi depozitate în afara sediului și cine selectează operatorul creează nevoia unei norme speciale însă exigența „arhivei proprii”, proprietatea publică, secretul profesional și răspunderea executorului Legea nr. 16/1996 permite prestarea serviciilor arhivistice, iar Legea nr. 188/2000 nu conține o interdicție generală expresă, particularitățile externalizării arhivei executorilor în timpul funcționării biroului. nu reglementează suficientActualul cadru

6.7. Regimul comparativ al arhivei notariale și relevanța sa pentru profesia de executor

Art. 26 alin. (1) , în care păstrarea și administrarea sunt realizate exclusiv de birouri și de structurile profesionale, dar nu înseamnă că aceeași soluție trebuie copiată fără adaptare pentru executori.un sistem arhivistic profesional autonom, pentru o profesie juridică învestită cu autoritate publică, legiuitorul poate institui Regimul notarilor demonstrează că „Prin excepţie de la prevederile prezentei legi, birourile notariale, camerele notarilor publici şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, după caz, sunt singurele entităţi care deţin, administrează, conservă şi protejează arhivele notariale.”din Legea nr. 16/1996 prevede:

, în funcție de datele privind volumul și costurile.Legiuitorul poate opta fie pentru centre arhivistice profesionale gestionate de Camere și Uniune, fie pentru operatori autorizați selectați și controlați de aceste structuri, fie pentru un sistem mixt privind volumul documentelor, structura dosarelor, frecvența incidentelor judiciare, tipul datelor patrimoniale, termenele de păstrare și modul de finanțare al celor două profesii. Totuși, regimul notarilor ne oferă un argument puternic împotriva ideii că externalizarea directă și necoordonată a arhivei executorilor ar fi singura soluție posibilă. diferențe: actele notarilor și ale executorilor sunt acte de autoritate publică, arhivele servesc securității circuitului juridic, iar accesul trebuie garantat chiar după încetarea activității titularului, dar și asemănări relevanteExistă

Dezbaterea legislativă rămâne, prin urmare, deschisă și trebuie reluată într-o formă coerentă și completă.Inițiativa legislativă examinată în anul 2025 urmărea, în forma adoptată de Senat, extinderea unui regim apropiat celui notarial asupra executorilor, iar în forma Camerei Deputaților permitea și utilizarea operatorilor autorizați. Curtea Constituțională nu a respins substanța uneia dintre variante, ci a constatat că modificările majore nu fuseseră dezbătute de ambele Camere.

6.8. Arhivarea electronică. Posibilitate de reducere a costurilor și sursă de obligații noi

Legea nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor electronice, ci o infrastructură juridică și tehnică menită să păstreze integritatea, autenticitatea, accesibilitatea și trasabilitatea documentelor. clouddin aceeași lege impune ca operațiunile de prelucrare arhivistică electronică să respecte atât Legea nr. 16/1996, cât și reglementările privind conservarea, accesul și protecția informației. Așadar, sistemul electronic nu reprezintă un simplu spațiu de stocare în Art. 2 „Activitatea de arhivare a documentelor electronice se realizează de creatorul ori deţinătorul documentelor, după caz, ca parte a obligaţiilor ce îi revin potrivit Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau de către un furnizor de servicii de arhivare electronică, în condiţiile prezentei legi.” : art. 1 alin. (2), prevede la

Ordinul ministrului cercetării, inovării și digitalizării nr. 20.717 din 9 mai 2024Normele tehnice aprobate prin [x] Cerințele minime tehnice și de securitate prevăzute de art. 5 din anexa nr. 2 includ confidențialitatea și integritatea comunicațiilor dintre beneficiar și arhiva electronică, nerepudierea operațiunilor, autenticitatea părților participante, controlul accesului fizic și logic, trasabilitatea operațiunilor și a accesului, înregistrarea acțiunilor în jurnale de audit, gestionarea incidentelor și a riscurilor de securitate informatică, precum și continuitatea serviciilor oferite beneficiarilor. Autoritatea pentru Digitalizarea României. reglementează procedura de acordare, suspendare și retragere a acreditării administratorilor de arhivă electronică, precum și procedura de avizare și de retragere a avizului tehnic pentru sistemele electronice de arhivare de către

eArchiving păstrarea integrității și posibilitatea verificării autenticității. Inițiativa metadatelor, pe termen lung presupune menținerea accesibilității și reutilizabilității informației indiferent de schimbarea sistemelor și formatelor, utilizarea Conservarea electronică sunt operațiuni diferite: prima creează o reproducere digitală; cea de-a doua asigură conservarea juridică și tehnică pe termen lung într-un sistem conform. arhivarea electronică și Digitalizarea și nici nu permite distrugerea lor numai pentru că au fost scanate. Eliminarea documentelor rămâne supusă nomenclatorului, termenelor de păstrare, selecționării și avizelor prevăzute de legislația arhivistică. nu înlătură automat obligația de păstrare a originalelor pe suport fizic poate diminua costurile spațiului fizic și poate facilita accesul rapid la documente, dar arhivarea electronicăOpinăm că[xi], deoarece biroul este obligat să păstreze simultan arhiva fizică existentă și să finanțeze edificarea sistemului electronic.În perioada de tranziție, costurile pot chiar crește nu e o soluție gratuită ori instantanee, ci presupune investiții inițiale, costuri recurente de stocare, redundanță, securitate, actualizare, migrare și audit. arhivarea electronică dezvoltată sub egida Comisiei Europene pornește tocmai de la necesitatea unor specificații comune și interoperabile pentru păstrarea și reutilizarea informației pe termen lung. Prin urmare,

, reducerea costului pe document, auditul centralizat, continuitatea după încetarea activității executorului și conectarea cu dosarul electronic al instanțelor.metadatelor iar nu obligarea fiecărui birou să dezvolte și să avizeze individual un sistem complet. O platformă unică ori interoperabilă la nivelul UNEJ și al Camerelor ar permite standardizarea public-profesionale comune, sauplatforme profesionaleOpinăm că soluția sustenabilă este construirea unei

6.9. Secretul profesional, protecția datelor și securitatea arhivei

Regulamentul (UE) nr. 2016/679 Obligația continuă să producă efecte indiferent dacă documentele sunt păstrate la sediul biroului, într-un centru profesional, la un operator arhivistic ori într-un sistem electronic. „Executorul judecătoresc este obligat să păstreze secretul informaţiilor primite, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.”din Legea nr. 188/2000 prevede că Art. 3 alin. (2) Arhiva dosarelor de executare conține un volum semnificativ de date personale și patrimoniale. [xii] al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția datelor cu caracter personal nu justifică accesul nelimitat, copierea necontrolată ori utilizarea datelor în alte scopuri.impune ca datele să fie adecvate, relevante și limitate la ceea ce este necesar, să fie păstrate într-o formă care permite identificarea persoanelor numai pe durata justificată și să fie protejate prin măsuri tehnice și organizatorice corespunzătoare riscului. În cazul arhivei de executare, respectarea termenelor arhivistice reprezintă un temei legal al păstrării, dar

. O soluție digitală mai ieftină, dar incapabilă să garanteze autenticitatea și disponibilitatea documentelor, nu reprezintă o alternativă juridic acceptabilă la arhiva fizică.autentificarea puternică a utilizatorilor, evidența accesărilor, separarea rolurilor, criptarea, copii de siguranță, verificarea periodică a integrității și un plan de continuitate sunt necesare cel puțin arhivei electroniceContractul cu operatorul autorizat trebuie să delimiteze rolurile în materia protecției datelor, să stabilească instrucțiunile de prelucrare, obligația de confidențialitate, măsurile de securitate, notificarea incidentelor, procedurile de acces, returnarea ori transferul documentelor și interdicția subcontractării fără autorizare. Externalizarea materială nu poate conduce la externalizarea necontrolată a răspunderii juridice. În cazul

6.10. Evaluarea constituțională a actualului regim de finanțare

, calificarea arhivei drept proprietate publică reclamă protecția integrității și continuității acesteia, însă, dreptul de proprietate al statului nu generează automat o obligație constituțională ca toate cheltuielile bunului să fie suportate exclusiv din bugetul public, întrucât legea poate atribui custodia și obligații de conservare persoanei care creează și utilizează bunul.Constituțiedin art. 44 și a art. 136 . Din perspectiva durata custodiei individuale, criteriile externalizării, sursa de finanțare după încetarea activității, suportarea costurilor arhivei preluate de Cameră sau de un alt executor și mecanismul trecerii către arhiva electronică. Legea stabilește proprietatea statului, obligația biroului de a avea arhivă și răspunderea executorului pentru conservare, dar nu precizează caracterul incomplet al reglementării problema principală este Constituție,din art. 1 alin. (3) și (5) Din perspectiva

, referitoare la documente care nu mai sunt necesare activității biroului, la arhive create de alți executori ori la condiții tehnice pe care un birou individual nu le poate asigura eficient. Într-un asemenea caz, lipsa unei infrastructuri comune și a unui mecanism de cofinanțare poate transforma o obligație profesională legitimă într-o sarcină excesivă. sarcină nelimitată temporal și devine oobligația de custodie depășește legătura rezonabilă cu activitatea curentă a profesionistului apare atunci când proporționalitateProblema de

Art. 45 și art. 135 apare numai prin efectul cumulat al tuturor sarcinilor analizate în studiu și numai dacă datele empirice demonstrează că obligațiile de păstrare, copiere, executare și finanțare au devenit excesive în raport cu avantajele și posibilitățile de recuperare.relevanța interdicției muncii obligatorii deoarece organizarea și păstrarea arhivei fac parte, în principiu, din obligațiile normale ale profesiei, iar nu constituie temeiul principal al criticii, și art. 4 CEDO Constituțiedin Art. 42 sunt relevante prin efectul economic al obligației. Executorul nu este un comerciant obișnuit, dar exercită o profesie liberală și suportă costurile structurii sale. Dacă obligațiile arhivistice cresc fără limită și fără integrarea lor în tarife, contribuții ori finanțare publică, ele pot afecta sustenabilitatea biroului și pot crea diferențe teritoriale semnificative între profesioniști, în funcție de costul spațiilor și volumul arhivei. Constituțiedin

, diferențiată în funcție de etapa de viață a documentelor.obligații a legiuitorului de a stabili o distribuire clară, previzibilă și proporțională între birou, structurile profesionale și statAșadar, concluzia nu este aceea a unei pretinse obligații necondiționate a statului de a plăti orice cost arhivistic, ci a unei

6.11. Modele posibile de organizare și finanțare

a) Preluarea integrală a arhivei în depozite publice. Preluarea publică integrală nu pare realistă fără un program multianual și fără o infrastructură teritorială nouă.Însă dezavantajele sunt considerabile: necesitatea unor spații publice foarte extinse, personal suplimentar, investiții bugetare majore, riscul blocării preluărilor din lipsa capacității și dificultatea accesului rapid la dosarele solicitate de instanțe sau de părți. Prima variantă ar consta în predarea periodică a dosarelor închise către Arhivele Naționale ori către o structură publică special creată, avantajul fiind concordanța deplină dintre proprietatea statului și suportarea costurilor, ca și uniformitatea condițiilor de păstrare.

b) Menținerea custodiei și finanțării exclusiv la nivelul fiecărui birou. , deoarece problema nu poate fi rezolvată numai prin obligația fiecărui executor de a închiria spații suplimentare. Menținerea neschimbată a acestei variante nu este recomandabilăA doua variantă reprezintă, în mare măsură, actualul model. Ea are avantajul accesului imediat la dosare și al responsabilității directe a creatorului, dar dezavantajul constă în fragmentarea condițiilor de conservare, costurile disproporționate pentru birourile mici, imposibilitatea extinderii indefinite a spațiului și dificultatea administrării arhivelor după încetarea activității.

c) Centre arhivistice teritoriale administrate de Camere. Avantajele sunt controlul profesional, continuitatea, standardizarea și accesul teritorial, iar dezavantajele constau în costul inițial ridicat al achiziției ori amenajării spațiilor și în necesitatea unei administrări specializate. Această variantă poate fi eficientă în circumscripțiile cu volum suficient pentru justificarea unui centru propriu. aflate în administrarea Camerelor executorilor judecătorești, destinate dosarelor închise și arhivelor preluate după încetarea activității.centre teritorialeA treia variantă constă în înființarea unor

d) Contractarea centralizată a operatorilor economici autorizați. selecția este transparentă, contractele sunt standardizate, proprietatea statului este expres protejată, iar documentele pot fi transferate rapid către alt operator în caz de retragere a autorizației. pentru păstrare, conservare, prelucrare și acces; avantajele sunt utilizarea unei infrastructuri existente, flexibilitatea teritorială și posibilitatea negocierii unor tarife unitare; dezavantajele constau în dependența de furnizor, riscurile de continuitate, necesitatea auditului și protecția datelor. Această variantă este viabilă numai dacă operatori autorizațiA patra variantă presupune selectarea de către Camere, individual sau prin UNEJ, a unor

e) Modelul hibrid recomandat. , justificată de proprietatea statului, conservarea pe termen lung și obligația de continuitate după încetarea biroului. Tarifele pentru eliberarea ulterioară a copiilor și certificatelor pot contribui la costul utilizării, fără a transforma accesul la documente într-o sursă de profit.o componentă publică, justificată de calitatea de creator și utilizator curent, cu o contribuție profesionalăApreciem că finanțarea trebuie să combine în care arhiva curentă și dosarele consultate frecvent rămân la birou, iar dosarele închise, după expirarea perioadei stabilite prin normele profesionale, pot fi transferate către centre teritoriale/operatori autorizați selectați centralizat. Documentele permanente ori cu valoare istorică sunt predate potrivit legislației arhivistice, iar arhivele birourilor încetate sunt preluate obligatoriu de Camera competentă ori de centrul desemnat.model hibridOpinăm că soluția optimă este un

6.12. Texte normative propuse de lege ferenda

. Legea nr. 188/2000Reformularea art. 63 din „(1) Biroul executorului judecătoresc are arhivă și registratură proprii și răspunde de evidența, inventarierea, selecționarea, păstrarea, conservarea și utilizarea documentelor create sau deținute în exercitarea activității. (2) Arhiva activității executorilor judecătorești este proprietatea publică a statului. Încredințarea arhivei spre păstrare ori conservare nu transferă dreptul de proprietate asupra documentelor. (3) Executorul judecătoresc asigură custodia, integritatea și accesibilitatea arhivei curente, în condițiile prezentei legi, ale Legii Arhivelor Naționale nr. 16/1996 și ale normelor profesionale. (4) Dosarele închise și documentele care nu mai sunt necesare activității curente pot fi transferate, potrivit nomenclatorului arhivistic, către centre arhivistice organizate de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești sau de Camerele executorilor judecătorești ori către operatori economici autorizați să presteze servicii arhivistice, selectați în condițiile alin. (5). (5) Operatorii economici prevăzuți la alin. (4) se selectează printr-o procedură transparentă, competitivă și nediscriminatorie, organizată de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești ori de Camera competentă. Criteriile de selecție vor privi cel puțin autorizarea legală, condițiile de conservare, securitatea, continuitatea serviciului, protecția datelor, termenele de acces și tarifele. (6) Contractele de servicii arhivistice vor cuprinde obligatoriu clauze privind proprietatea publică a documentelor, interdicția utilizării acestora în alte scopuri, confidențialitatea, răspunderea pentru pierdere ori deteriorare, dreptul de control, continuitatea accesului și transferul arhivei către un alt custode în cazul încetării activității sau retragerii autorizației operatorului. (7) Cheltuielile formării, evidenței și păstrării arhivei curente se suportă de biroul executorului judecătoresc. Cheltuielile conservării pe termen lung, ale arhivelor birourilor a căror activitate a încetat, ale transferului către centre arhivistice și ale infrastructurii electronice comune se finanțează potrivit art. 63¹. (8) În cazul încetării sau suspendării activității, arhiva se inventariază și se predă Camerei competente, centrului arhivistic teritorial sau executorului desemnat, fără ca preluarea să poată fi refuzată pentru motivul lipsei spațiului ori al neachitării prealabile a costurilor. Cheltuielile transferului se suportă din fondul prevăzut la art. 63¹. (9) Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești ține registrul național al arhivelor, care cuprinde locul de păstrare, custodele, datele de transfer, termenele de păstrare și operatorii autorizați implicați. (10) Condițiile tehnice, termenele de transfer, procedura de acces, criteriile de determinare a costurilor și modalitatea de control se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiției, după consultarea Arhivelor Naționale, a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și a Autorității pentru Digitalizarea României.” Art. 63 — Arhiva activității executorilor judecătorești Se propune următoarea redactare consolidată:

Instituirea Fondului pentru infrastructura arhivistică a executării silite. .componenta publică, comună și de lungă durată a obligației arhivisticeAceastă structură împiedică transformarea fondului într-un mecanism general de subvenționare a profesiei și leagă finanțarea publică exclusiv de e) alte surse prevăzute de lege. (3) Contribuția profesională se stabilește proporțional cu volumul activității și al arhivei create, fără a depăși limita necesară finanțării costului net al infrastructurii comune. (4) Componenta bugetară finanțează cu prioritate conservarea arhivei permanente, arhivele birourilor încetate, măsurile de urgență pentru salvarea documentelor și dezvoltarea platformelor electronice comune. (5) Fondul se administrează distinct de patrimoniul Uniunii, este supus auditului financiar anual și controlului Ministerului Justiției, iar raportul privind veniturile, cheltuielile, volumele arhivate și contractele încheiate se publică anual. (6) Fondurile nu pot fi utilizate pentru cheltuielile curente ale birourilor, pentru sedii profesionale ori pentru servicii care nu au legătură directă cu evidența, păstrarea, conservarea, transferul și accesul la arhivă.” d) venituri rezultate din proiecte de digitalizare și finanțări europene; c) o cotă din tarifele încasate pentru eliberarea copiilor, certificatelor și extraselor din arhivele preluate; b) alocații de la bugetul Ministerului Justiției; a) contribuții profesionale stabilite anual de Congresul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești; „(1) Se înființează Fondul pentru infrastructura arhivistică a executării silite, destinat finanțării centrelor arhivistice teritoriale, preluării arhivelor birourilor a căror activitate a încetat, contractării serviciilor arhivistice autorizate și dezvoltării infrastructurii electronice comune. (2) Fondul se constituie din:Art. 63¹ — Fondul pentru infrastructura arhivistică a executării silite : art. 63¹Se propune introducerea

Reglementarea arhivei electronice profesionale. „(1) Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești organizează și administrează, direct sau printr-un furnizor acreditat, sistemul electronic național de arhivare a documentelor rezultate din activitatea executorilor judecătorești. (2) Sistemul este avizat tehnic în condițiile Legii nr. 135/2007 și asigură autenticitatea, integritatea, disponibilitatea, confidențialitatea, trasabilitatea și interoperabilitatea documentelor pe întreaga durată de păstrare. (3) Documentele electronice și reproducerile digitale se însoțesc de metadate privind creatorul, dosarul, data, semnătura ori sigiliul, termenul de păstrare, regimul de acces și operațiunile efectuate asupra documentului. (4) Digitalizarea documentului pe suport hârtie nu permite eliminarea originalului înaintea expirării termenului de păstrare și a îndeplinirii procedurii de selecționare prevăzute de lege. (5) Accesul instanțelor și al altor autorități se realizează prin mijloace securizate, numai în limita competenței și a documentelor necesare procedurii. (6) Normele privind formatele, metadatele, migrarea, copiile de siguranță, auditul integrității și continuitatea serviciului se aprobă prin ordin comun al ministrului justiției și al autorității publice centrale competente în domeniul digitalizării, cu avizul Arhivelor Naționale.” Art. 63² — Arhiva electronică a executării silite :art. 63²Se propune introducerea

Modificarea art. 51 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000. „În cazul încetării activității executorului judecătoresc, arhiva se inventariază, se sigilează și se predă custodelui desemnat în termen de 30 de zile. Camera executorilor judecătorești întocmește devizul operațiunilor, iar cheltuielile de inventariere, ambalare, transport, prelucrare și depozitare se achită din Fondul pentru infrastructura arhivistică a executării silite.” Textul ar putea fi formulat astfel: , iar nu din resursele personale ale executorului desemnat să preia documentele.toate costurile de transport, prelucrare și integrare într-un nou depozit sunt suportate din Fondul pentru infrastructura arhivistică să prevadă expres că inventarierea, sigilarea și predarea arhivei se efectuează potrivit unui plan standardizat și că art. 51Se propune ca

Modificarea art. 92 din Regulament. Această delimitare este necesară pentru ca executorul să nu rămână răspunzător nelimitat pentru condiții materiale asupra cărora nu mai exercită control efectiv. „Executorul judecătoresc răspunde de arhiva curentă și de respectarea obligațiilor de evidență și conservare până la predarea documentelor către un centru arhivistic, Camera executorilor judecătorești ori un operator autorizat. După predare, răspunderea materială pentru condițiile de depozitare revine custodelui, fără a fi afectate obligațiile de control și cooperare ale executorului, Camerei și Uniunii.” astfel:art. 92Se propune completarea

Dispoziții tranzitorii. „(1) În termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, fiecare birou de executor judecătoresc comunică Camerei competente volumul arhivei, perioadele documentelor, suportul, starea de conservare, spațiul utilizat și necesarul estimat pentru următorii 5 ani. (2) În termen de 18 luni, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, împreună cu Arhivele Naționale, elaborează harta națională a capacității arhivistice și programul multianual de transfer și digitalizare. (3) Arhivele aflate în spații necorespunzătoare sau aparținând unor birouri a căror activitate a încetat au prioritate la transfer. (4) Contractele de servicii arhivistice aflate în derulare se verifică sub aspectul autorizării, securității, continuității și conformității cu prezenta lege și se adaptează în termen de 12 luni.” Reforma trebuie însoțită de o perioadă de tranziție și de un inventar național. Se propune următorul text:

6.13. Forurile competente și temeiurile inițiativei legislative

trebuie să evalueze componenta bugetară și compatibilitatea surselor de finanțare, iar autoritatea competentă pentru protecția datelor trebuie consultată asupra arhitecturii accesului și externalizării.Ministerul Finanțelor trebuie să furnizeze datele privind volumul arhivelor, costurile curente, numărul birourilor încetate, spațiile disponibile și contractele existente, precum și să administreze componenta profesională a mecanismului. Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și Camerele trebuie să participe la proiectarea arhivei electronice și la avizarea sistemului. Autoritatea pentru Digitalizarea României, trebuie să elaboreze condițiile tehnice de păstrare, selecționare și autorizare, iar Ministerul Afacerilor Interne, prin Arhivele Naționale. legea profesiei, regulamentul de aplicare, organizarea serviciului public al executării silite și finanțarea unei infrastructuri comune, deoarece modificarea privește Ministerul JustițieiInițiativa trebuie coordonată de

, iar titlul actului normativ trebuie să reflecte toate aceste intervenții. Legea nr. 135/2007și, dacă este necesar,Legea nr. 188/2000, Legea nr. 16/1996, Regulamentul de aplicare Proiectul trebuie să modifice în mod corelat tocmai pentru a evita viciul de bicameralism constatat prin Decizia CCR nr. 241/2025.supus efectiv dezbaterii ambelor Camere, proiect Intervenția legislativă trebuie realizată printr-un

iar soluția ar risca să fie fie insuficientă, fie excesiv de împovărătoare.Fără aceste date, procentul contribuției și al finanțării publice ar fi arbitrar, care să măsoare volumul arhivei fizice, ritmul anual de creștere, costurile pe metru liniar și pe dosar, costurile dezarhivării, numărul arhivelor preluate după încetarea activității, prețurile operatorilor autorizați și costul dezvoltării platformei electronice. studiu de impactÎnaintea stabilirii contribuției profesionale și a componentei publice este necesar un

6.14. Concluzii intermediare

Modelul recomandat combină arhiva activă la birou cu transferul dosarelor închise către centre teritoriale ori operatori autorizați selectați transparent, un registru național, o platformă electronică interoperabilă și finanțare profesională-publică diferențiată. Externalizarea trebuie să protejeze proprietatea publică, confidențialitatea, continuitatea și controlul, iar digitalizarea nu permite eliminarea originalelor înaintea termenelor și procedurilor arhivistice legale.Costurile care depășesc funcționarea curentă — conservarea permanentă, preluarea, centrele teritoriale și sistemul național — justifică participarea structurilor profesionale și a statului.Regimul actual atribuie legitim biroului evidența și păstrarea arhivei curente, dar nu delimitează suficient momentul transferului dosarelor închise, finanțarea arhivelor birourilor încetate, condițiile externalizării și infrastructura electronică comună.