Executorul judecătoresc între serviciul public şi finanţarea privată a executării silite. Remuneraţia, cheltuielile procedurale şi arhiva publică în perspectiva dreptului intern, constituţional şi convenţional

Legislație relevantă: Legea nr. 188/2000, Codul de procedură civilă

INTRODUCERE

art. 6 C.E.D.O., calificând executarea drept parte integrantă a „procesului” în sensul Hornsby împotriva GrecieiExecutarea silită poate fi definită și ca etapa în care autoritatea titlului executoriu este convertită în efectivitate juridică și materială. Dincolo de executarea silită a altor titluri executorii decât hotărârile judecătorești și arbitrale, e de la sine înțeles că, într-un stat de drept, protecția jurisdicțională nu se epuizează prin pronunțarea hotărârii, deoarece dreptul recunoscut, dar neexecutat, rămâne iluzoriu. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a consacrat această idee în cauza [i] iar nu numai de tehnica procedurală., organizarea executării silite și distribuirea costurilor sale țin de efectivitatea justiției și de exigențele statului de dreptPrin urmare,

este un profesionist liberal învestit să îndeplinească un serviciu de interes public și să emită acte de autoritate publică, calificare confirmată de Curtea Constituționalăexecutorul judecătorescÎn dreptul român, [ii] executorul nu poate refuza actele date în competența sa decât în cazurile prevăzute de lege, iar refuzul nejustificat, întârzierea ori neglijența pot atrage răspunderea profesionalăobligații legale incompatibile cu libertatea contractuală deplină:. Statutul său combină autonomia organizatorică și finanțarea biroului din venituri profesionale cu [iii]. Această interdicție protejează accesul creditorului la executare, fără a transforma serviciul într-unul gratuit, astfel cum a subliniat și Înalta Curte de Casație și Justiție„Executorii judecătoreşti nu pot condiţiona punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti de plata anticipată a onorariului” prevede: art. 39 alin. (3) din Legea nr. 188/2000. Totodată, [iv].

identificând titularul și debitorul fiecărei creanțe, evaluând efectivitatea mecanismelor existente și formulând soluții diferențiate, fără a transforma statul într-un garant universal și fără a obliga profesia să finanțeze nelimitat serviciul public.finanțarea arhivei publice create prin activitatea executorului, precum și efectele insolvenței debitorului asupra onorariului și cheltuielilor deja generate; recuperarea remunerației în lipsa bunurilor urmăribile; plata costurilor copierii și certificării dosarului solicitat de instanță;Din această perspectivă, ne propunem să examinăm obiectiv și tehnic patru probleme:

I. Statutul executorului judecătoresc și arhitectura raporturilor patrimoniale din executarea silită

1.1. Executorul judecătoresc: profesionist liberal, organ de executare și titular al unei funcții publice delegate

pentru profesioniștii care îndeplinesc servicii și acte de autoritate publicăobligația de a crea premise legislative adecvate. Subliniem faptul că noțiunea de „agent” nu modifică natura liberală a profesiei, dar confirmă integrarea sa în mecanismul prin care statul garantează efectivitatea justiției. Totodată, Curtea Constituțională a legat statul de drept de „Statul este obligat să asigure, prin agenţii săi, executarea în mod prompt şi efectiv a hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii”stabilește că C. proc. civ. art. 626rezervă executorului judecătoresc realizarea executării silite, iar art. 623 C. proc. civ. Ca regulă,[v] condițiile materiale în care funcția delegată poate fi exercitată sustenabil.ci și ,nu doar standardele profesionaleexigența privește că ab initio. Așa cum se va evidenția și la finalul studiului, apreciem

1.2. Raporturile patrimoniale și distribuirea costurilor executării

până la descoperirea unor bunuri ale debitorului.executorul nu este obligat să crediteze procedura Avansarea asigură finanțarea imediată, iar suportarea definitivă a costurilor exprimă consecința neexecutării culpabile. Așadar, debitorului care nu a executat voluntar. ca regulă finală, le impută, art. 670 alin. (2) C. proc. civ., în timp ce creditorul avansează cheltuielile necesare procedurii art. 670 alin. (1) C. proc. civ.,, distincție ce explică și cele două operațiuni patrimoniale: potrivit stat–executor și raportul de drept public creditor–executor, raportul profesional creditor–debitorraportul execuțional Plecăm de la premisa că trebuie separate

Decizia C.C.R.În privința onorariului, nr. 272/2024[vi] a clarificat că între executor și debitorul urmărit nu se naște raportul juridic privind plata cheltuielilor, acesta existând între executor și creditor, respectiv între creditor și debitor. Coroborând alin. (5) și (6) ale art. 670 necesitatea protejării accesului la executare al creditorului lipsit de resurse.precum și, ci efectivitatea recuperării atunci când creditorul este, la rândul său, insolvabil, inexistența unui debitor al remunerației. Deci, problema nu este creanțe împotriva creditorului titular al unei titlu executoriu în favoarea executorului,C. proc. civ., Curtea a reținut că încheierea prin care este stabilit onorariul neavansat constituie

1.3. Patru categorii de costuri și necesitatea regimurilor diferențiate. Efectivitatea creanței și principiul distribuției graduale a riscului

, aferente infrastructurii permanente a serviciului. Fiecare categorie are un fapt generator, un titular, un debitor imediat, un suportator final și un mecanism propriu de contestare și recuperare.costurile instituționale ale arhivei, generate de un incident soluționat de instanță; și costurile judiciare ale copierii și transmiterii dosarului, remunerație profesională supusă limitelor legale; onorariul executorului, care pot fi cerute în avans; cheltuielile materiale necesare unui act concretNoțiunea generală de „cheltuieli de executare” nu trebuie să estompeze diferențele dintre:

) și de impactul asupra creditorului vulnerabil.(când imposibilitatea recuperării de la debitorul urmărit este însoțită ori urmată de imposibilitatea creditorului de a achita onorariul și cheltuielile datorate executorului nu garantează solvabilitatea persoanei obligate și nici recuperarea promptă, motiv pentru care evaluarea mecanismului trebuie să țină seama de durata și costul valorificării, de posibilitatea unei duble insolvabilități caracterul executoriu al încheierii și existența unei creanțeCu toate acestea, practica dovedește că

Orientările CEPEJ pornesc de la suportarea finală a costului de către debitorul solvabil, admit transferul imediat către creditor în caz de insolvabilitate și cer ajutor judiciar ori finanțare alternativă pentru persoana care nu poate plăti[vii]profesia nu este obligată să avanseze nelimitat costuri materiale sau să suporte definitiv sarcini publice nerecuperabile.iar debitorul suportă final costul; creditorul asigură finanțarea imediată; statul intervine pentru accesul persoanei fără resurse; . Ordinea rezonabilă este una graduală:

II. Cadrul constituțional, convențional și internațional al analizei

2.1. Statul de drept, accesul la justiție și calitatea cadrului normativ. Dreptul la muncă, protecția patrimonială și limitele garanției publice

Art. 1 alin. (3) și (5) și art. 21 Obligația pozitivă a statului nu presupune plata publică a oricărei creanțe profesionale, ci edificarea unui circuit financiar previzibil și funcțional. când devine acesta exigibil, prin ce titlu poate fi recuperat și ce mecanism se aplică în caz de insolvabilitate., cine suportă fiecare cost. Credem că, atunci când statul încredințează unui profesionist liberal exercițiul autorității publice, legea trebuie să stabilească fără echivoc rezultat impun ca executarea silită să fie nu doar accesibilă, ci și organizată prin norme clare, coerente și apte să transforme titlul în Constituție din

exprimă standardul muncii liber acceptate și al remunerației echitabilePactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale dinart. 6–7 și Declarația Universală a Drepturilor Omului dinart. 23 alin. (3) fiind relevant prin libertatea și sustenabilitatea exercitării profesiei, iar nu prin aplicarea mecanică a regimului muncii subordonate. În plan universal, Constituțiedin art. 41 Executorul nu este salariat, iar onorariul său nu este salariu, [viii].statul nu trebuie să configureze o activitate obligatorie astfel încât posibilitatea rezonabilă de remunerare să fie structural anulată, iar aplicarea lor la o profesie liberală este funcțională:

2.2. Interdicția muncii forțate și testul sarcinii disproporționate

Art. 42 alin. (1) Convenția E.D.O.din art. 4 alin. (2) și Constituțiedin [ix]Van der Mussele împotriva Belgiei interzic munca forțată sau obligatorie, dar nu instituie prezumția că orice activitate profesională nerecuperată intră în această categorie. În [x]nu un criteriu suficient în sine.lipsa remunerației este un factor relevant al proporționalității, , Curtea a examinat obligația unui avocat stagiar de a presta asistență juridică fără remunerație și rambursarea cheltuielilor, apreciind ansamblul împrejurărilor: intrarea voluntară în profesie, natura și volumul muncii, sancțiunea, avantajele compensatorii și existența unui dezechilibru considerabil și nerezonabil. Concluzia este aceea că

Dănoiu și alții împotriva RomânieiȘi cauza [xi]art. 4 confirmă această rezervă: Curtea nu a reținut aplicabilitatea art. 4 C.E.D.O. în sensul susținut de avocații desemnați din oficiu, dar a constatat o problemă din perspectiva protecției patrimoniale, întrucât reducerea onorariilor nu avea o bază legală suficient de clară și garanții adecvate. Pentru cele patru situații analizate, argumentul solid este unul combinat: C.E.D.O ca test de limită al sarcinii excesive; protecția creanțelor care au o bază suficientă în dreptul intern; calitatea legii pentru distribuirea costurilor; și accesul la justiție pentru creditorul care nu le poate suporta. Precizăm că oKopecký împotriva Slovaciei atunci când existența sa are o bază suficientă în dreptul intern și este recunoscută cu un grad suficient de certitudine, astfel încât să nu reprezinte o simplă speranță de a obține un avantaj patrimonial, cum s-a arătat, de pildă, în cauza art. 1 din Protocolul nr. 1 C.E.D.O.în sensul «bun» creanță poate constitui un[xii]. individualizează un drept patrimonial care nu mai poate fi tratat ca o simplă speranță, sub rezerva controlului judiciar asupra legalității și cuantumului său.încheierea de stabilire a cheltuielilor și a onorariuluiAltfel spus,

2.3. Egalitatea, libertatea economică și compararea funcțională. Standardele OIM și funcția lor în argumentație

Convenția OIM nr. 111și Constituție din art. 16 În problematica studiului, credem că[xiii] exercitării profesiei, fără a garanta profitul și fără a exclude riscul economic normal.sustenabilitateaprotejează Constituție dinart. 45 și art. 135 . Totodată, reținem că egalitățiieste utilă pentru a testa coerența politicii legislative și proporționalitatea sarcinilor, iar nu pentru a deduce automat o încălcare a considerăm cănotarii sau practicienii în insolvență, avocații, experții discriminarea, dar comparația cu per se Faptul că executorii constituie o categorie profesională distinctă nu dovedește protejat. pot fi invocate numai după identificarea unui criteriu comparator relevant și, în cazul convenției, a unui criteriu

Convenția OIM nr. 29/1930[xiv]Convenția OIM nr. 105/1957 Accesul voluntar la profesie are o pondere importantă, dar nu credem că ar putea fi interpretat ca „acceptare anticipată și nelimitată” a oricărei sarcini financiare viitoare. La fel, serviciu pretins sub amenințarea unei pedepse și pentru care persoana nu s-a oferit voluntar., ratificată de România și aflată în vigoare, definește munca forțată sau obligatorie prin existența unui [xv] din fonduri publice.drept la plata fiecărui dosar pentru scopurile expres enumerate și, în prezenta analiză, are și ea o funcție complementară, dar nu pe aceea de temei autonom al unui interzice folosirea muncii obligatorii

Convenția OIM nr. 122/1964 nu califică orice diferență dintre profesii drept „discriminare”, iar Convenția OIM nr. 111/1958În mod similar, [xvi].analogia de politică legislativă și de standardul interpretativ de normei direct aplicabile consacră, la nivelul politicilor publice, obiectivul ocupării productive și liber alese, fără a se putea susține că ar crea, în temeiul său, o creanță individuală a executorului împotriva statului. De aceea, apreciem că rigoarea ne impune delimitarea

2.4. Standardele CEPEJ privind distribuirea și transparența costurilor. Testul integrat și necesitatea fundamentării empirice

. În principiu, debitorul solvabil suportă costul final, creditorul poate fi chemat să îl avanseze ori să îl suporte în caz de insolvabilitate, iar persoana lipsită de resurse trebuie protejată prin ajutor judiciar sau finanțare alternativăsupuse controlului și transparente, previzibile, proporționale cu activitateaOrientările CEPEJ cer ca taxele și costurile executării să fie [xvii]un mecanism în trepte, cu subrogare și control. și susține finanțarea nelimitată de către executor și plata exclusivă de către stat . Astfel, standardul evită falsa alternativă dintre

privind numărul dosarelor, costurile și gradul lor de acoperirecolectarea datelor CEPEJ recomandă tocmai .caracterul legal al obligației, posibilitatea de refuz, existența unei sancțiuni, previzibilitatea și frecvența costului, debitorul imediat, forța titlului, costul recuperării, avantajele compensatorii și impactul cumulat asupra biroului executoruluiAvând în vedere acest cadru al analizei, evaluarea celor patru disfuncționalități trebuie să urmărească [xviii], iar studiile comparative europene arată diversitatea modelelor, dar și convergența lor în jurul transparenței, controlului și protejării persoanei fără resurse[xix].

III. Deschiderea procedurii insolvenței debitorului și soarta onorariului și a cheltuielilor de executare silită

3.1. Efectele deschiderii procedurii insolvenței asupra executării silite individuale

Art. 75 alin. (1) „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează.” instituie trei efecte juridice succesive, care trebuie analizate împreună: Legea nr. 85/2014din

Legea nr. 85/2014., cu respectarea termenelor, regulilor de verificare și ordinii de distribuire prevăzute de procedura colectivă. În consecință, executorul nu mai poate continua actele de urmărire pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului, iar creditorul nu mai poate obține plata prin mecanismele individuale ale Codului de procedură civilă, ci este obligat să participe la încetarea executării silite suspendate, urmată, la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere, de deplasare obligatorie a valorificării drepturilor din cadrul execuțional individual în cadrul concursual al insolvențeiTextul nu se limitează, așadar, la o simplă suspendare temporară a urmăririi individuale, ci produce o

inexistența activității profesionale efectiv prestate.sau existența iar nu pe existența accidentală a unor lichidități la momentul deschiderii procedurii, se întemeiază pediferența de tratament Remarcăm, așadar, că nu beneficiază de un mecanism echivalent.al protecției actuale: executorul care a ajuns la indisponibilizarea unei sume sau la adjudecarea unui bun își poate reține onorariul și cheltuielile, în timp ce executorul care a efectuat verificări patrimoniale, comunicări, popriri fără sold, somații, evaluări, măsuri de conservare ori alte acte obligatorii, dar care nu deține încă sume, caracterul fragmentar În același timp, această normă evidențiază „În cazul bunurilor debitorului deja adjudecate sau al sumelor indisponibilizate prin proceduri de executare silită până la data deschiderii procedurii, organele de executare vor vira sumele corespunzătoare în contul prevăzut la art. 39 alin. (2), mai puţin onorariul acestora şi celelalte cheltuieli de executare efectuate; debitorul îşi păstrează toate drepturile prevăzute de respectiva procedură.” prevede: Legea nr. 85/2014din art. 75 alin. (5) Legiuitorul a recunoscut expres această realitate pentru situația în care executarea ajunsese, înaintea deschiderii insolvenței, la un stadiu suficient de avansat pentru a exista bunuri adjudecate sau sume indisponibilizate. Astfel,

3.2. Natura juridică și structura creanțelor născute din activitatea de executare anterioară insolvenței

„Executorii judecătoreşti nu pot condiţiona punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti de plata anticipată a onorariului.”din aceeași lege instituie o limitare expresă a mecanismului de protecție anticipată a remunerației: art. 39 alin. (3) , totuși, „Executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti”din Legea nr. 188/2000 prevede că: art. 39 alin. (1) Deși

„În cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte asemenea cauze, acestea, cu excepţia onorariului executorului judecătoresc, vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripţie.” instituie o diferență de regim: alin. (5). Cu toate acestea, „onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii” atât taxele și costurile materiale, cât și cheltuielile de executareinclude între C. proc. civ. Art. 670 alin. (3) „Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunţat la executare, situaţie în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel.”: art. 670 alin. (2) C. proc. civ.iar regula suportării finale a cheltuielilor este cuprinsă în „Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor”, stabilește: art. 670 alin. (1) C. proc. civ. Totodată, în materia cheltuielilor,

Decizia C.C.R. nr. 272/2024, această corelație a fost clarificată prin supra din Legea nr. 188/2000. Așa cum deja arătam art. 39 alin. (3) prevăzută de interdicția plății anticipate nu trebuie interpretată în sensul că executorul pierde dreptul la remunerație, ci în legătură cu cheltuielile plătite de creditorExcluderea onorariului din teza referitoare la [xx]. Curtea a reținut, de asemenea, că încheierea de stabilire a onorariului constituie titlu executoriu pentru executor, iar dreptul său nu este suprimat de art. 670 alin. (5) C. proc. civ. creditorul își recuperează de la debitor cheltuielile și sumele pe care le-a suportat în timp ce pentru onorariul stabilit, executorul este titularul unei creanțe împotriva creditorului și a stabilit că creditor–debitor de raportul executor–creditor, care a delimitat raportul

. Dacă executorul a fost plătit, dreptul său propriu s-a stins, iar înscrierea aceleiași sume atât de creditor, cât și de executor ar genera o dublare inadmisibilă. Dacă executorul nu a fost plătit, dreptul său împotriva creditorului nu se transformă, prin simplul fapt al insolvenței debitorului urmărit, într-o creanță directă asupra averii acestuia.persoana care suportă efectiv suma și de raportul obligațional din care rezultă dreptul pretins. Titularul cererii de admitere trebuie determinat în funcție de nu orice încheiere de stabilire a cheltuielilor justifică înscrierea executorului, în nume propriu, în tabelul debitorului urmăritRezultă că

. În plus, obligarea creditorului să suporte imediat onorariul poate afecta accesul efectiv la executare atunci când acesta este o persoană vulnerabilă ori insolvabilă.titlul executorului împotriva creditorului poate rămâne, la rândul său, fără efect patrimonial, caz în care posibilitatea ca atât debitorul urmărit, cât și creditorul să fie lipsiți de resurseși în fragmentarea circuitului de recuperare în , ciinexistența juridică a unui debitor al onorariului nu constă înriscul Însă, această interpretare nu înlătură problema de fond, ci îi modifică formularea:

3.3. Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare: forță executorie, titulari și limite

Art. 666 alin. (4) C. proc. civ. „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.”prevede: Art. 712 alin. (1) C. proc. civ. „Pentru sumele stabilite prin aplicarea alin. (1)–(5), încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât şi pentru executorul judecătoresc.” stabilește că alin. (6) iar în„Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare formulate de partea interesată şi ţinând seama de probele administrate de aceasta”, că alin. (4) prevede înArt. 670 C. proc. civ. Această dispoziție confirmă că actele executorului cărora legea le recunoaște putere executorie sunt acoperite de încuviințarea inițială a executării, fără a fi necesară obținerea unei încuviințări distincte pentru fiecare titlu subsecvent emis în dosarul execuțional. „De asemenea, încuviinţarea executării silite se extinde şi asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate.” prevede, în teza sa finală:

nu dispensează titularul creanței de respectarea regulilor procedurii colective din insolvență.trebuie observat că nici caracterul executoriu al actului , practicianul în insolvență nu poate desființa actul executorului privește legalitatea actului de executare care a individualizat suma. Deși controlul execuțional privește admisibilitatea și poziția creanței în concursul creditorilor, în timp ce controlul în insolvență, respectiv titularul ei, existența plății, cuantumul rămas, caracterul anterior sau curent și rangul de distribuire. Distincția este esențială: efectele creanței în procedura colectivă, însă, poate verifica încheierea executorului nu se poate substitui instanței de executare pentru a anula cu efect general lichidatorul judiciarsau Administratorul , în cadrul contestației la executare. încheierea executoruluiDin coroborarea acestor norme rezultă că instanța de executare este autoritatea competentă să cenzureze legalitatea și proporționalitatea sumelor stabilite prin

trebuie să distingă în mod transparent între componentele sumei: onorariul executorului, taxele, comunicările, costurile de publicitate, transport, evaluare, conservare și orice alte cheltuieli efective. O individualizare globală, care nu permite identificarea persoanei care a avansat fiecare componentă și a legăturii acesteia cu un anumit bun, complică în mod inutil verificarea și poate conduce la respingerea ori reclasificarea întregii creanțe. încheierea executorului Totodată,

3.4. Declararea, verificarea și înscrierea creanței în tabelul de creanțe

Art. 102 alin. (1) nu înlocuiește actul procedural prin care creditorul solicită participarea la masa credală. dar proba creanței,consolideazătitlul , atunci când titularul urmărește valorificarea unui drept anterior deschiderii procedurii asupra averii debitorului. Remarcăm că declarației de creanțăobligația depunerii nu înlătură În consecință, existența unui titlu executoriu„Cererea de admitere a creanţelor trebuie făcută chiar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un titlu.”din Legea nr. 85/2014 prevede: art. 102 alin. (3) , iar „Cu excepţia salariaţilor ale căror creanţe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidenţelor contabile, toţi ceilalţi creditori, ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii” stabilește: Legea nr. 85/2014din

, persoana care formulează cererea trebuie identificată în funcție de plata efectivă:costurilor executăriiÎn cazul

• dacă creditorul a achitat onorariul și cheltuielile, acesta va declara creanța de regres împotriva debitorului, anexând încheierea executorului și dovada plății;
• dacă executorul nu a primit onorariul. Executorul nu dobândește, numai prin neplata onorariului, o creanță directă și autonomă împotriva debitorului urmărit;îndreptată împotriva creditorului, Decizia CCR nr. 272/2024, creanța sa proprie este, potrivit interpretării date prin
• dacă executorul a suportat efectiv din fonduri proprii anumite cheltuieli materiale care trebuiau avansate de creditor trebuie să individualizeze raportul în care executorul solicită restituirea. Această ipoteză justifică o completare legislativă expresă, dar nu permite dublarea aceleiași sume în tabelul de creanțe din insolvență.încheierea, regimul legal actual este insuficient de clar, deoarece obligația legală de avansare revine creditorului, iar

(„față de toți”) și nici la soluționarea, în afara cadrului contestației la executare, a unor critici care vizează intrinsec legalitatea actului execuțional.erga omnes din același act normativ obligă administratorul judiciar să efectueze o cercetare amănunțită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe. Această verificare poate privi dacă suma a fost achitată, dacă solicitantul este titularul ei, dacă au existat recuperări parțiale, dacă actele au fost efectiv îndeplinite și care este rangul aplicabil, însă, subliniem că ea nu poate conduce la desființarea actului executorului art. 106 alin. (1) iar„Toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezentul capitol, cu excepţia creanţelor constatate prin hotărâri judecătoreşti executorii, precum şi prin hotărâri arbitrale executorii”, prevede că Legea nr. 85/2014din art. 105 alin. (1) teza I Potrivit

presupune un nou demers procesual, costuri, obligația urmăririi publicității în BPI și așteptarea unei soluții care nu garantează, nici după admiterea creanței, existența fondurilor necesare plății.. Existența acestei căi de atac asigură un control jurisdicțional, dar Legea nr. 85/2014din art. 111 prevăzută de contestația, titularul poate formula când creanța este respinsă, redusă sau înscrisă într-o categorie contestatăAtunci

3.5. Înscrierea la masa credală: remediu juridic existent, dar insuficient sub aspectul efectivității

, fără a crea active acolo unde acestea nu există și fără a transforma o creanță chirografară într-una plătibilă integral.dreptul de participare la procedură și la distribuiri Aceasta deoarece, admiterea unei creanțe stabilește doar . garanție de recuperareea nu trebuie confundată cu o remediu juridic existent, trebuie recunoscută ca înscrierea în tabelul de creanțe Deși apreciem că

nejustificat de costisitor în practică pentru executorul ce are de recuperat costurile unei executări pe care nu a avut dreptul să o refuze., dar formal, astfel încât remediul e accesibilpentru creanțe de valoare redusă, costul juridic și administrativ al recuperării poate ajunge să fie disproporționat în raport cu suma urmărităÎn plus, nu trebuie uitat că participarea la insolvență presupune monitorizarea BPI, întocmirea și înregistrarea declarației de creanță, plata taxei judiciare de timbru, administrarea înscrisurilor, eventuala contestație la tabel și costurile procesuale ale acesteia, ca și așteptarea distribuirilor. În acest context, e de la sine înțeles că poate rămâne inefectivă și iluzorie atunci când creditorul este insolvabil, este o persoană lipsită de resurse ori este el însuși supus unei proceduri colective. . Deși această soluție este mai protectivă decât teza lipsei totale a unui debitor, totuși, valorificarea titlului împotriva creditorului este Decizia CCR nr. 272/2024Dacă executorul nu a fost plătit de creditor, soluția juridică indicată de

3.6. Regimul cheltuielilor legate de conservarea și valorificarea bunurilor

Art. 159 alin. (1) pct. 1 cel care a suportat costurile necesare pentru identificarea, conservarea ori pregătirea valorificării unui activ nu trebuie tratat identic cu un creditor a cărui creanță nu a contribuit la producerea fondurilor distribuite. Norma recunoaște deja că anumite cheltuieli efectuate în executarea silită individuală pot avea o legătură suficient de strânsă cu bunul valorificat în insolvență pentru a fi plătite cu prioritate din produsul acelui bun. Astfel, nu este vorba despre un privilegiu profesional abstract, ci despre aplicarea principiului potrivit căruia „taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi cheltuielile avansate de creditor în cadrul procedurii de executare silită [...].”din Legea nr. 85/2014 prevede că fondurile obținute din vânzarea bunurilor grevate de cauze de preferință se distribuie, în primul rând, pentru:

situează pe primul rangLegea nr. 85/2014din art. 161 pct. 1 Deși de plată a c, deoarece ar modifica ordinea legală de preferință și ar afecta drepturile celorlalți creditori.includerea automată a întregului onorariu în rangul art. 161 pct. 1 nu poate fi realizată prin simplă interpretare judiciară de lege lata,. Deci, o cheltuială născută din administrarea acesteiași nici remunerația unei persoane angajate în procedura insolvenței pentru activitatea prestată înaintea deschiderii procedurii nu poate reprezenta onorariul executoruluie necesar să observăm că „taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezentul titlu, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, pentru continuarea activităţii, precum şi pentru plata remuneraţiilor persoanelor angajate potrivit prevederilor art. 57 alin. (2), art. 61, 63 şi 73 [...]”, reanţelor în cazul falimentului:

Soluția legislativă rezonabilă.un mecanism de garantare și, numai subsidiar, printr-executor–creditor este una diferențiată: cheltuielile efective și componenta proporțională a onorariului aferentă unor acte care au produs un beneficiu verificabil pentru masa credală pot primi un regim prioritar, în timp ce restul remunerației trebuie suportat, în primul rând, în raportul

3.7. Fondul de lichidare ca model de politică legislativă

Art. 39 alin. (1) „În lipsa disponibilităţilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plăţile urmând a fi făcute potrivit prevederilor O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza unui buget previzionat.” prevede căart. 39 alin. (4) iar „Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar şi/sau de lichidatorul judiciar, vor fi suportate din averea debitorului”, stabilește: Legea nr. 85/2014din

este supus unor plafoane și proceduri de decontare, iar sumele avansate pentru cheltuieli pot fi recuperate cu prioritate atunci când apar disponibilități. Statutul profesiei reglementează, în forma sa actualizată în 2026, documentele justificative, plafoanele, decontarea electronică și administrarea cotei colectate din sumele recuperate în procedurile de insolvențăsubsidiar, Fondul funcționează practicianul în insolvență și cheltuielile indispensabile procedurii nu pot fi lăsate fără finanțare numai pentru motivul că debitorul nu are lichidități.Prin urmare, legiuitorul a recunoscut că [xxi].

nu autorizează instanța să realoce fonduri publice sau profesionale în afara destinației stabilite de legiuitor., aceasta denegarea de dreptate Chiar dacă art. 5 alin. (2) din C. proc. civ. interzice .Judecătorul nu poate adăuga o categorie de beneficiari unui fond cu afectațiune specială și nici nu poate dispune plata unor sume din acesta în lipsa unui temei legal expres norme speciale. pentru plata executorilor prin simpla analogie a legii. Destinația sumelor, beneficiarii, sursele de alimentare, plafoanele, controlul și procedura de plată sunt stabilite prin de lege lata, însă, el nu poate fi folosit statul poate organiza un mecanism colectiv și subsidiar pentru finanțarea unei funcții indispensabile procedurii judiciare ce demonstrează că precedent de politică legislativă constituie un fondul de lichidareDe aceea, apreciem că

3.8. Evaluarea constituțională și convențională a regimului existent

, subliniind că natura activității justifică reguli profesionale și disciplinare specialetitular al unui serviciu de interes public, care îndeplinește acte de autoritate publică drept executorul judecătorescCurtea Constituțională a calificat constant [xxii]avantajele profesionale compensatorii. și riscurile asumate, mijloacele legale de recuperare, proporționalității dintre obligațiile impuse Testul relevant este acela al nu justifică transferarea nelimitată asupra executorului a costurilor funcției delegate. după cum caracterul liberal al profesiei ,nu conduce automat la obligația statului de a plăti orice onorariu nerecuperat. Însă, calificarea publică a activității

atunci când creditorul este lipsit de resurse, când recuperarea necesită proceduri repetate și costisitoare și când nu există un mecanism rezidual care să protejeze simultan accesul creditorului la executare și remunerația executorului.sistemul legal actual devine disproporționat rămâne legitimă critica potrivit căreia totuși,a creanței executorului împotriva creditorului, Decizia CCR nr. 272/2024 mai ales după clarificarea prin , incompatibil cu art. 4 C.E.D.O.Prin urmare, deși regimul actual nu poate fi declarat în bloc

3.9. Variante legislative alternative

afectarea creditorului vulnerabil și posibilitatea declanșării unei noi executări împotriva acestuia. și în evitarea utilizării fondurilor publice. Dezavantajul este creditor–debitor este titlu executoriu împotriva acestuia. Avantajul constă în păstrarea riscului insolvabilității debitorului în sfera raportului art. 670 alin. (6) C. proc. civ., iar încheierea prevăzută de onorariul neîncasat de la debitor este datorat de creditor, cu precizarea expresă că menținerea integrală a modelului actualO primă variantă constă în

activitățile care au identificat, conservat ori pregătit valorificarea unui bun concret. din Legea nr. 85/2014 și limitează privilegiul la art. 159 alin. (1) pct. 1, fără a acorda prioritate întregului onorariu. Această soluție este compatibilă cu logica recunoașterea unui rang prioritar pentru costurile execuționale care au produs un beneficiu verificabil masei credaleA doua variantă constă în

, administrat sub control public și profesional, care să intervină numai când debitorul nu are active, creditorul nu poate plăti și activitatea executorului este legală, efectivă și documentată.crearea unui fond distinct de garantare a costurilor executării siliteA treia variantă presupune

, fără utilizarea resurselor destinate practicienilor în insolvență. Subcontul ar avea surse proprii, evidență separată și administrare comună ori coordonată de Ministerul Justiției, UNEJ și UNPIR.crearea unui subcont distinct în arhitectura administrativă a fondului de lichidareA patra variantă constă în

Soluția recomandată este una hibridăreclamă existența ajutorului juridic sau a unui mecanism alternativ pentru persoana care nu poate plăti, în care plata se realizează succesiv din sumele deja indisponibilizate, din averea debitorului pentru costurile utile masei credale, de la creditorul solvabil pentru componenta profesională, prin ajutor public judiciar pentru creditorul vulnerabil și, numai în ultimă instanță, dintr-un fond rezidual. Apreciem că această structură corespunde standardelor CEPEJ, care admit suportarea costurilor de către creditor atunci când debitorul este insolvabil, dar [xxiii].

3.10. Texte normative propuse de lege ferenda

Modificarea art. 670 alin. (5) și (6) C. proc. civ. În opinia noastră, această modificare ar transforma în normă expresă interpretarea desprinsă din Decizia CCR nr. 272/2024, ar elimina litigiile referitoare la debitorul onorariului și ar preveni emiterea unor încheieri globale, care nu disting între drepturile executorului și cele ale creditorului.„Pentru sumele stabilite prin aplicarea alin. (1)–(5), încheierea constituie titlu executoriu în favoarea creditorului și a executorului judecătoresc împotriva persoanei căreia îi revine obligația de plată potrivit prezentului articol. Încheierea va individualiza distinct onorariul, cheltuielile materiale, persoana care le-a avansat, debitorul imediat al fiecărei componente și dreptul de regres corespunzător.” Art. 670 alin. (6): „În cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile, din cauza deschiderii unei proceduri de insolvență sau din alte cauze neimputabile executorului judecătoresc, acestea vor fi plătite de creditor, inclusiv în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc corespunzător activității efectiv prestate. Creditorul va putea recupera aceste sume de la debitor atunci când starea patrimonială a acestuia o permite sau, după caz, prin declararea creanței în procedura insolvenței.” Art. 670 alin. (5):Se propune următoarea redactare:

. Legea nr. 85/2014Completarea art. 75 din „Aceeași sumă nu poate fi declarată ori recuperată concomitent de creditor, executorul judecătoresc și fondul de garantare. Orice plată efectuată se comunică de îndată administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar, în vederea actualizării tabelului de creanțe.” Art. 75 alin. (5³): „Creditorul care a achitat onorariul și cheltuielile de executare aferente activității desfășurate anterior deschiderii procedurii este îndreptățit să solicite admiterea acestora la masa credală, în condițiile și cu rangul prevăzute de prezenta lege. Executorul judecătoresc poate formula cererea numai pentru sumele care îi sunt datorate în mod direct și care nu au fost achitate de creditor, dacă legea recunoaște o creanță directă asupra averii debitorului.” Art. 75 alin. (5²): „În cazul în care, până la data deschiderii procedurii, organul de executare a efectuat acte de identificare, indisponibilizare, conservare, evaluare ori pregătire a valorificării unor bunuri care intră ulterior în averea debitorului, cheltuielile efective și documentate aferente acestor acte, precum și partea din onorariul minim corespunzătoare activității utile masei credale, se achită cu prioritate din produsul valorificării bunurilor respective.” Art. 75 alin. (5¹):După alin. (5) se propune introducerea alin. (5¹)–(5³):

Completarea art. 159 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 85/2014. Recunoașterea priorității trebuie limitată la activitatea care a creat un beneficiu obiectiv pentru masa credală, pentru a nu transforma întregul onorariu într-o creanță privilegiată independent de utilitatea prestației. „[...] cheltuielile avansate de creditor în cadrul procedurii de executare silită, precum și cheltuielile efective și partea proporțională din onorariul minim al executorului judecătoresc aferente actelor care au contribuit direct la identificarea, indisponibilizarea, conservarea, evaluarea sau pregătirea valorificării bunurilor respective [...].”să includă: art. 159 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 85/2014 Se propune ca textul

Instituirea Fondului de garantare a costurilor executării silite. „(1) Se înființează Fondul de garantare a costurilor executării silite, destinat acoperirii subsidiare a cheltuielilor efective și a onorariului minim aferente activității executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu pot fi recuperate de la debitor sau creditor din motive obiective. (2) Fondul se constituie din contribuții profesionale stabilite anual, alocații de la bugetul Ministerului Justiției, cote din taxele judiciare aferente executării silite, sumele recuperate ca urmare a subrogării și alte surse prevăzute de lege. (3) Plata din fond se efectuează numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: activitatea a fost legal și efectiv prestată; sumele au fost stabilite prin încheiere; nu există bunuri sau sume din care plata să poată fi realizată; creditorul beneficiază de ajutor public judiciar, este insolvabil ori imposibilitatea recuperării de la acesta a fost constatată; suma nu a fost recuperată dintr-o altă sursă. (4) Din fond se achită cheltuielile efective dovedite și onorariul minim, proporțional cu actele îndeplinite, în limita plafonului stabilit prin normele metodologice. (5) Prin plata sumei, fondul se subrogă de drept în drepturile executorului sau, după caz, ale creditorului împotriva debitorului și participă la procedura insolvenței în limita plății efectuate. (6) Cererile, plățile și recuperările se înscriu într-un registru electronic unic. Fondul este supus auditului anual, iar raportul privind administrarea sa se publică pe pagina Ministerului Justiției și a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. (7) Procedura de administrare, documentele justificative, plafoanele, termenele de soluționare și calea de atac împotriva refuzului de plată se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Justiției, după consultarea Consiliului Superior al Magistraturii, a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, a Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România și a Ministerului Finanțelor.”Art. 39¹ — Fondul de garantare a costurilor executării silite: Legea nr. 188/2000:Se propune introducerea unui articol nou în

Extinderea ajutorului public judiciar. creditorul (persoană fizică. În această ipoteză, includerea, în limite expres stabilite, a cheltuielilor materiale indispensabile executării, precum și sumele care, în lipsa ajutorului, ar reveni creditorului nu pot fi suportate de acesta fără afectarea accesului său efectiv la executarea titlului, după începerea ori încetarea executării silite, posibilitatea acordării ajutorului public judiciar și atunci cândReglementarea în vigoare permite deja plata din fonduri publice atât a onorariului provizoriu al executorului judecătoresc, cât și a diferenței până la onorariul definitiv, stabilit în funcție de complexitatea cauzei și de activitatea efectiv desfășurată. Extinderea necesară nu privește, așadar, trecerea de la o plată „inițială” la plata finală, ci ori persoană juridică eligibilă, lipsită de resurse) este beneficiarul ajutorului, . iar statul plătește direct executorului sumele acordate, obligația creditorului stingându-se în limita plății; recuperarea ulterioară se realizează de către stat de la persoana căreia îi revine, potrivit legii, suportarea finală a cheltuielii

, propus anterior în cadrul prezentului punct. Fondul de garantare a costurilor executării silite Pentru creditorii persoane juridice care nu intră în domeniul personal de aplicare al O.U.G. nr. 51/2008, mecanismul aplicabil rămâne plata directă către executorul judecătoresc, stingerea obligației beneficiarului în limita sumei achitate, subrogarea statului în dreptul de recuperare împotriva debitorului și interdicția dublei recuperări. reglementează art. 32², iar permite solicitarea ajutorului public judiciar după încetarea executării silite ca efect al art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 propus art. 32¹ alin. (2) lit. b). Pentru ipoteza analizată în prezentul capitol, a art. 32¹ și 32² prin modificarea corelativă a art. 7 și a art. 22 alin. (3), precum și prin introducerea, după art. 32, art. 6 lit. c¹), la introducerea unei noi forme de ajutor public judiciar, în pct. 4.8, prin infra este formulat mecanismul general de completare a O.U.G. nr. 51/2008În privința tehnicii legislative, , altfel, statul ar fi declarat subrogat într-un drept de regres insuficient ori neclar reglementat.art. 670 C. proc. civ.pentru supra Precizăm că această subrogare trebuie corelată cu modificarea propusă

3.11. Concluzii intermediare

Soluția adecvată este una graduală și hibridă: averea debitorului și sumele produse de executare rămân sursele principale; cheltuielile care au adus un beneficiu verificabil masei credale primesc un rang limitat; creditorul solvabil suportă componenta profesională și păstrează regresul contra debitorului; ajutorul public protejează creditorul- persoană fizică fără resurse; iar fondul intervine numai rezidual, cu plafonare, subrogare, audit și interdicția dublei recuperări.