În prezent, legislația muncii se află la o răscruce de drumuri, modificările survenite, atât la nivel național, cât și la nivel european, schimbând radical viziunea asupra raporturilor de muncă.
Astfel, legislația muncii a mers în direcția flexibilizării raporturilor de muncă în timp ce jurisprudența europeană în materie socială a condus la modificarea legislației naționale. Modificările legislative din ultimii ani, datorate într-o bună măsură pandemiei care a cuprins întreaga societate, au afectat și desfășurarea clasică a raporturilor de muncă, astfel încât, în prezent, se pune problema când se va reveni la „normalitate”, dar, mai ales, cum vor arăta de acum înainte relațiile de muncă, în noua normalitate socială. Directiva 2019/1152 privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în UE și Directiva 2019/1158 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor, care se vor aplica începând cu luna august 2022, propun o nouă viziune asupra raporturilor de muncă, modificând semnificativ legislația în vigoare.
Astfel, legislația muncii a mers în direcția flexibilizării raporturilor de muncă în timp ce jurisprudența europeană în materie socială a condus la modificarea legislației naționale. Modificările legislative din ultimii ani, datorate într-o bună măsură pandemiei care a cuprins întreaga societate, au afectat și desfășurarea clasică a raporturilor de muncă, astfel încât, în prezent, se pune problema când se va reveni la „normalitate”, dar, mai ales, cum vor arăta de acum înainte relațiile de muncă, în noua normalitate socială. Directiva 2019/1152 privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în UE și Directiva 2019/1158 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor, care se vor aplica începând cu luna august 2022, propun o nouă viziune asupra raporturilor de muncă, modificând semnificativ legislația în vigoare.
