Se consideră, pe bună dreptate, că digitalul și, prin extensie, inteligența artificială (IA) reprezintă și în spațiul democratic un instrument cu o dublă valență: pe de o parte, în sens pozitiv, aceste tehnologii promit o îmbunătățire a guvernanței, grație unei mai bune analize a datelor, a optimizării serviciilor publice și a unei mai mari incluziuni a cetățenilor în procesul decizional; pe de alta, printr-o prismă negativă, ele pot fi deturnate pentru a manipula opinia publică, supraveghea în mod intruziv indivizii și a controla informația.
Desigur, impactul IA asupra democrației se manifestă, cu precădere, în tratarea informațiilor; algoritmi, deveniți curatori de informații primordiale, pot accentua mai degrabă emoțiile decât rațiunea, favorizând reacțiile impulsive în detrimentul deliberărilor informate. Într-un atare context conceptul de democrație suferă mutații radicale și este supus unor contorsionări majore: în practică, o democrație pilotată de emoții, unde rațiunea cedează pasul pasiunii devine un pericol!
În orice caz, ea se hrănește din digital pentru a-și consolida influența sa. Controlând media socială și instrumentele de comunicare, un regim poate să-și deghizeze cu ușurință autoritarismul în spatele unei fațade de democrație participativă. Instrumentele de recunoaștere facială de supraveghere masivă și algoritmi de profilaj devin astfel instrumente de putere în serviciul unei elite care manipulează procesele democratice în avantajul său.
|1. Emergența de noi concepte și/sau apariția de inedite practici precum cele de emocrație ori de democratură sunt elocvente pentru posibilele turbulențe aferente IA în câmpul vieții politice. Manifestându-se în contextul în care emoțiile câștigă teren asupra faptelor și se ridică peste rațiune în dezbaterea publică, emocrația riscă să compromită raționalitatea necesară funcționării mecanismelor democratice. Amplificat de rețelele sociale, acest fenomen face ca informații, adesea neverificate, să se propage cu o viteză fulgurantă, angajând reacții emoționale imediate și uneori extreme. Această predominantă a emoțiilor asupra dezbaterii raționale poate să conducă la decizii politice pripite și departe de o analiză obiectivă a faptelor. Manipularea emoțională devine atunci o strategie exploatabilă, utilizând analiza datelor și IA pentru a influența opinia publică, ceea ce poate eroda fundamentale democrației favorizând polarizarea și reducând spațiul pentru un dialog constructiv.
Democratura, sub acoperirea democrației, camuflează un regim autoritar utilizând instrumentele digitale și IA spre a întări influența sa asupra cetățenilor. În acest scenariu noile tehnologii sunt deturnate pentru a supraveghea și a controla populația, adesea sub acoperirea securității naționale. Supravegherea de masă, cenzura și manipularea informatică sunt procedee curente într-o democrație, unde vocile disidente sunt reprimate și spațiul democratic se îngustează progresiv. Aceste regimuri exploatează astfel tehnologiile digitale pentru a supraveghea strâns cetățenii și a filtra accesul la informație, erodând astfel libertățile individuale și pluralitatea opiniilor. Democratura ne arată cum aparențele democrației pot fi menținute și manipulate pentru a disimula o guvernanță autoritară, în care tehnologiile digitale servesc nu pentru a emancipa cetățenii, ci spre a-i controla.
|2. Recent IA a pătruns și pe terenul sondajelor de opinie; echipe de cercetători au înlocuit umanii cu mașini pentru anchete ale științelor sociale. Dacă unele răspunsuri de paneluri fictive par credibile, altele au evidențiat comportamente neașteptate. Un studiu desfășurat începând din 2023 de Universitatea Brigham Young (Utah, S.U.A.) a demonstrat că răspunsurile date de o IA pentru un panel fictiv ar corespunde repartiției voturilor în Statele Unite privind mai multe alegeri. IA în chestiune sunt marile modele de limbaj, ori LLM în plină expansiune care sunt un link-cheie al agenților conversaționali ChatGPT.
În economie ori în psihologia cognitivă răspunsurile au reprodus, de exemplu, comportamentul umanilor în expresiile sale clasice. Dimpotrivă, alte studii au subliniat limitele exercițiului. Ideea înlocuirii umanilor cu mașini pentru anchetele în științele sociale e riscantă, și cel puțin până acum cu rezultate limitate. Pentru a testa ipoteza, cercetătorii au creat „eșantionul artificial”, furnizând la LLM instrucțiuni care descriu persoanele. După mii de încercări simulându-se diverse profile socio-economice, luând în calcul vârsta, genul, nivelul de educație, statutul conjugal etc. au fost puse patru întrebări privind: opinia politică, bunăstarea, practica religioasă și încrederea acordată altora. LLM testate au generat distribuiri de răspunsuri nu numai decalate în raport cu cele ale umanilor, ci și mai „strâmbe”. Limitele experiențelor de gen sunt evidente, dar rezultatele sunt considerate încurajatoare și, fără îndoială, demersurile aferente vor continua.
|3. Atari posibile distorsiuni ale mecanismelor vieții democratice care pot fi generate prin utilizările aplicațiilor IA demonstrează, odată în plus, nevoia reglementării digitalului și a noilor tehnologii de ultimă oră. În mod esențial, e vorba de a dezvolta politici care să favorizeze transparența, redevabilitatea și echitatea în utilizarea acestora. Democrațiile trebuie să instituie măsuri ferme spre a parveni abuzurile, exploatând totodată potențialul acestor unelte pentru a întări sistemul democratic, mai degrabă decât de a-l mina. Aceasta implică o cooperare internațională consolidată spre a stabili norme globale în privința utilizării IA și a datelor în general. Statele, întreprinderile sectorului tehnologiei, experții în etică și cetățenii se impun a fi părți interesate în acest dialog.
Din această perspectivă, emocratura și democratura simbolizează două derive potențiale ale democrației moderne influențată de digital; într-o lume în care aplicațiile IA proliferează, devin omniprezente, garantarea utilizării lor etice și democratice reprezintă nu numai o provocare, ci și o necesitate absolută pentru a prezerva libertățile fundamentale și demnitatea condiției umane.
Prof. univ. dr. Mircea Duțu este Director al Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Române și Director Științific Pandectele Române
