Prea puțin cunoscută în spațiul autohton, însă documentată și apreciată în sfera dreptului practic anglo-saxon, sintagma „client care” însumează elementele care diferențiază avocații de vocație față de cei „sezonieri”.
În prezent, cel mai dificil nu este să ai clienți, ci să gestionezi relația cu aceștia pentru a obține avantaje reciproce, într-un interval temporal scurt, însă pentru un timp îndelungat.
Roadele „client care” se văd după eforturi susținute, în care avocatul îmbină pasiunea pentru drept cu apropierea față de oameni. Un astfel de avocat nu caută simpli clienți, ci parteneri cărora sub „pretextul” rezolvării problemelor juridice le deschide noi orizonturi.
Începând cu stabilirea relației de colaborare și finalizând cu trimiteri și recomandări din partea clienților, avocatul care înglobează conceptele „client care” în practica sa curentă va obține avantaje nete într-o societate în care grija pentru oameni devine din ce în ce mai rară.
În prezent, cel mai dificil nu este să ai clienți, ci să gestionezi relația cu aceștia pentru a obține avantaje reciproce, într-un interval temporal scurt, însă pentru un timp îndelungat.
Roadele „client care” se văd după eforturi susținute, în care avocatul îmbină pasiunea pentru drept cu apropierea față de oameni. Un astfel de avocat nu caută simpli clienți, ci parteneri cărora sub „pretextul” rezolvării problemelor juridice le deschide noi orizonturi.
Începând cu stabilirea relației de colaborare și finalizând cu trimiteri și recomandări din partea clienților, avocatul care înglobează conceptele „client care” în practica sa curentă va obține avantaje nete într-o societate în care grija pentru oameni devine din ce în ce mai rară.
